26 iunie. 85 de ani de la ultimatul dat României de Uniunea Sovietică privind Basarabia

La 26 iunie 1940 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) a adresat un ultimatum României privind așa numita retrocedare a Basarabiei. Tot pe 26 iunie a murit istoricul Vasile Pârvan și omul politic Nicolae Kretzulescu.

1900: A murit Nicolae Kretzulescu, medic şi om politic liberal român

A fost un prim-ministru al României având trei mandate: 1862-1863, 1865-1866 şi 1867; (n. 1 martie 1817). Personalitate cu vastă experiență politică, unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Academice Române.

S-a remarcat ca un ilustru pionier în domeniul medicinei româneşti şi a avut o bogată activitate guvernamentală în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când s-a consacrat drept unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai domnitorului. A fost autorul memoriului pro – Unire.

1927: A murit istoricul Vasile Pârvan, întemeietor al arheologiei româneşti

Vasile Pârvan a fost istoric, arheolog, filosof al istoriei, membru al Academiei Române. Este considerat părintele școlii arheologice romanești. Lui i se datorează primul plan de efectuare a unor cercetări organizate la nivel naţional şi aplicarea acestuia, prin efectuarea de săpături, în mai multe sit-uri arheologice din Dobrogea şi Muntenia. Coordonează şantierele de la Histria (descoperită de el în 1913), Callatis, Ulmetum, complexul dacic din Munții Orăștiei sau din cadrul unor așezări neolitice şi dacice din Câmpia Dunării.

Opera sa, valoroasă ca metodologie şi conținut științific, cuprinde monumentala Getica (1926) – o protoistorie a Daciei în mileniul I, lucrare care prezintă istoria geto-dacilor sub aspectele politic, economic, cultural şi religios, folosind pentru prima dată izvoare arheologice şi numismatice din Dacia preromană –, M. Aurelius Verus Caesar si L. Aurelius Commodus. Studiu istoric (1909), Contribuții epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911), Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene (1928).

1936: A murit Constantin G. Stere, om politic, jurist, savant și scriitor român, originar din Basarabia

Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român.

În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, a fost condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).

A fondat impreună cu Garabet Ibrăileanu şi Paul Bujor în 1906, revista “Viaţa românească”; (n 1865).

1940: Ultimatumul sovietic dat României

V. M. Molotov, comisarul sovietic pentru afacerile externe, înmanează ministrului Romaniei la Moscova, Gh. Davidescu, prima nota ultimativa a guvernului sovietic, prin care se cere cedarea imediata a Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Ultimatumul va fi prelungit pana in zorii zilei de 27 iunie.

La 26 iunie 1940 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) a adresat un ultimatum României privind așa numita retrocedare a Basarabiei. Textul ultimatumului este următorul:

”În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, calcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a impacat niciodată cu faptul luării Basarabiei cu forța, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezovlare rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca-n interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părți de Nord a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părtii de Nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despagubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia.

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată (n.r. – care a fost trimisă a posteriori).

Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile U.R.S.S. și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. și România.

Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.“

Așadar, în această notă se abordează problema frontierei dintre România și U.R.S.S., potrivit pct. 2, pe baza unei hărți care a fost transmisă ulterior.

1953: Lavrentii Beria, șeful politiei politice sovietice MVD a fost arestat de către Nikita Hruşciov şi alţi membri ai Biroului Politic.

Dupa arestare a fost ţinut într-o inchisoare secreta in apropiere de Moscova. Hruşciov a convocat o reuniune a conducerii politice a URSS pe 26 iunie, în timpul careia a lansat un atac nimicitor brusc impotriva lui Beria, acuzându-l de a fi trădător şi spion în solda serviciilor secrete britanice. Beria a fost luat complet prin surprindere. Molotov şi alţii au intervenit si ei împotriva lui Beria, dupa care Hruşciov a propus demiterea sa imediata. Mareşalul Gheorghi Jukov şi un grup de ofiţeri înarmaţi aflati intr-o camera alaturată l-au arestat pe Beria.

Ministrul Apărării, Nikolai Bulganin a ordonat Diviziei de tancuri Kantemirovskaya şi Diviziei motorizate de puscasi Tamanskaya să ocupe pozitii în Moscova pentru a preveni interventia forţelor de securitate loiale lui Beria pentru salvarea lui. Multi dintre subordonaţii, protejaţii şi asociaţii lui Beria au fost de asemenea arestaţi, printre ei numarandu-se Merkulov, Bogdan Kobulov, Serghei Golgidze, Vladimir Dekanozov, Pavel Meshik , şi Lev Vlodzimirskiy.

Pravda ziarul partidului comunist sovietic, a anuntat arestarea lui Beria doar la 10 iulie, făcând referire la i ”activităţi infracţionale împotriva partidului şi a statului. comise de Beria”

În decembrie s-a anunţat că Beria şi cei şase complici aflati , “în solda de agenţiilor de informaţii externe,” au “conspirat de mai mulţi ani să preia puterea în Uniunea Sovietică şi să restaureze capitalismul.” Beria şi alţii au fost judecati de o sesiune specială (“Spetsialnoye Sudebnoye Prisutstvie”) a Curţii Supreme a Uniunii Sovietice , fara a avea nici un aparator şi fără drept de apel, presdintele instantei fiind mareşalul Ivan Konev. Beria a fost găsit vinovat in principal de:

Trădare, datorita încercărilor de a iniţia negocieri de pace cu Hitle , în 1941, prin ambasadorul din Bulgaria, fara a se menţiona faptul că Beria a acţionat la ordinele lui Stalin şi Molotov. Au existat, de asemenea, acuzaţii că “intenţionează să preia puterea, Beria a încercat să obţină sprijinul statelor imperialiste, la preţul de încălcare a integrităţii teritoriale a Uniunii Sovietice şi transferul de părţi ale teritoriului URSS a statelor capitaliste.” 

Activitate contrarevoluţionară în timpul războiului civil rus.

Beria şi toate celelalte inculpaţi au fost condamnaţi la moarte. Conform unor relatari, Beria a implorat în genunchi cerand mila, dar el şi ceilalţi şase inculpaţi au fost imediat executat prin împuşcare, la 23 decembrie 1953. Trupul său a fost incinerat şi îngropat într-o padure din apropierea orasului Moscova.

2000: Vaticanul face public cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria, 13 iulie 1917, celor trei copii pastori în localitatea portugheză Fatima

Vaticanul a păstrat Cel De-al Treilea Secret până în 26 iunie 2000, deși declarația Luciei trebuie publicată după 1960. Unele surse, printre care Canon Barthas si Alfredo Ottaviani (Cardinal Ottaviani), spun ca Lucia a insistat ca acest secret sa fie dezvaluit in jurul anilor 1960, spunand ca „in acel moment, va fi mai bine inteles si „Binecuvantata Fecioara asa doreste” . La inceputul anilor 1960, in loc sa publice Al Treilea Secret, Vaticanul a anuntat presa ca ar fi mai bine ca acest secret sa ramana mereu sub sigiliu.

Dupa anunt, s-au produs multe speculatii despre continutul secretului. Conform New York Times, speculatiile despre continut treceau de la anihilare nucleara mondiala” pana la mari divergente din Biserica Romano-Catolica care or sa duca la rivalitati papale.” In 1981, Laurence James Downey la cererea Papei Ioan Paul al II-lea, s-a facut public Cel De-al Treilea Secret , dezvăluit la Cova di Iria – Fatima la 13 iulie 1917.