Wall Street Journal: Strategia eronată a Europei

După ce Washingtonul şi-a redeschis guvernul şi a evitat o posibilă incapacitate de plată, atenţia internaţională se va muta din nou spre zona Euro, anunţă publicaţia americană Wall Street Journal, într-un editorial despre greşelile tactice din economia zonei Euro.

Europa are un mod anume în a pune economia americană într-o lumină bună. În SUA, rata şomajului este încă ridicată, 7,2%. Dar în cele 17 state ale zonei Euro, media şomajului este de 12%, variind de la 5,2% în Germania la 26,2% în Spania.

Atât SUA, cât şi Europa nu au o strategie pregătită să stimuleze ritmul scăzut al creşterii economice. Dar Europa, în special, s-a împotmolit într-o abordare pe termen scurt, care nu poate dura: tranformarea restului Europei pentru a semăna cu Germania cumpătată, care se bazează pe exporturi, mai degrabă decât pe consumul intern sau investiţii.

Dar nu toate economiile pot fi exportatoare către restul lumii; cineva trebuie să fie şi cumpărătorul. Multă vreme, acesta a fost consumatorul american, care împrumuta şi cheltuia. Acest capitol este pe care să se închidă.

Pentru un timp, zona Euro părea să o scoată la capăt. Comerţul său cu restul lumii era într-un oarecare echilibru, uneori avea un mic surplus, uneori un mic deficit. Intern, era o altă poveste: Germania exporta mult şi împrumuta bani în special către sudul Europei, care importa mult.

Criza financiară globală a pus punct acestor lucruri: Spania, Italia, Grecia, Portugalia şi Irlanda nu puteau să tot împrumute, ceea ce însemna că nu mai puteau să importe. Li s-a spus să devină mai competitive- să crească productivitatea, să reducă salariile şi preţurile, pentru a face importurile lor mai atractive. 

O abordare plină de riscuri, spunea profesorul Paul de Grauwe de la London School of Economics. „Vrei să creşti competivitatea prin reducerea salariilor. Asta ar îmbunătăţi competivutatea dar durează, iar prin reducerea salariilor, micşorezi puterea de cumpărare şi implicit, consumul intern“.

Iar rezultatul acestei politici este că surplusul comerţului zonei Euro cu restul lumii a crescut de la 0,8% din prodului intern brut în 2011 la 2,2% în al doilea trimestru al acestui an. Iar acest lucru este consecinţa inevitabilă a slabei economii europene: când oamenii cumpără mai puţin, ţările lor importă mai puţin.

Fără o schimbare de strategie, Europa se „autocondamnă“ la cel puţin un deceniu de stagnare.