Variante PNL: Reducerea tuturor taxelor pe muncă vs. păstrarea la nivelul actual şi favorizarea doar a domenilor IT, construcţii şi agricultură
0România are cele mai mari taxe puse pe salariu din Uniunea Europeană, cu un nivel de 41% la modul general, exceptând domeniile IT, Construcţii şi agricultură. Liberali susţin că ar putea reduce taxele pe muncă pentru toate domeniile, ceea ce îi va responsabiliza pe politicieni să cheltuiască chibzuit.
„Orice exonerare de taxe şi orice categorie scoasă din pălărie de politician ca fiind ”strategică” sau ”incipientă” este o încălcare a principiului ca fiecare să fie egal în faţa legii (a taxării) şi o derogare de la egalitatea de şansă”, scrie economistul Cristian Păun, profesor universitar la ASE, pe pagina sa de Facebook.
Redăm integral postarea sa:
„Sectorul IT este un sector foarte intensiv în muncă. Impozitele pe muncă sunt importante pentru competitivitatea acestui sector prin comparaţie cu alte sectoare din România cât şi pentru cele similare din alte ţări. Este un sector care, în România, este un lohn mai sofisticat. Producem lucruri care se proiectează în afară, care sunt parte a unor produse din altă parte. E bine că facem şi asta. Sectorul IT din România înseamnă şi multă contabilitate externalizată din alte ţări la noi. Sectorul IT românesc este mult chat. Înseamnă multă grafică pe calculator, baze de date, stocare.
Derogarea de la taxare a acestui sector are următoarele probleme pe care constat că, atunci când le aduci în discuţie, lumea sare ca arsă:
- Alegerea sectoarelor care să beneficieze de asemenea facilităţi fiscale este ARBITRARĂ (sunt scoase din pălărie de Tătuc);
- Prin acordarea de exonerări de acest tip se activează un dublu standard şi o inegalitate a antreprenorilor în faţa fiscalităţii (nu toţi pot să se apuce de IT, România are nevoie în egală măsură şi de brutari, de croitori sau de brutari);
- Această exonerare are aceeaşi natură ca şi SUBVENŢIA sau AJUTORUL DE STAT: mulţi înţeleg natura perversă a acestor mecanisme dar le scapă pe radar că o exonerare direcţionată generează mutaţii şi stimulente care nu întotdeauna au efectul scontat;
- Aceste exonerări încalcă COTA UNICĂ şi întăresc, de fapt, o COTĂ PROGRESIVĂ (cu taxe mai mici pentru unii / mai mari pentru alţii, progresivitatea crescând semnificativ atunci când vorbim de multe taxe);
- Aceste exonerări întăresc HAOSUL FISCAL din România;
- Politicianul iubeşte PUTEREA DE A DECIDE pe cine exonerează de taxe. Este un instrument pervers şi util, mai ales în alegeri, acordarea de privilegii pentru cei care aduc cele mai multe voturi. Este o alterare a libertăţii economice.
Politica publică, inclusiv cea fiscală, trebuie să genereze un tratament egal pentru cetăţeni. Taxele mici sunt întotdeauna preferabile taxelor mari. Şi doar diminuarea taxării poate pune presiune pe politician să cheltuiască mai cu cap şi să drămuiască mai bine banul public. La dezvoltarea bunurilor publice, dacă tot le dorim, trebuie să participe în mod egal toţi. Nu suntem de acord cu privatizarea autostrăzilor sau spitalelor dar nici nu suntem de acord ca toţi să participăm la finaţarea celor pe care statul (şi politicienii) nu doresc, deocamdată, să le lase din braţe.
Avem două opţiuni pentru viitor: - Fie păstrăm haosul de acum cu taxe imense pe muncă pentru unele sectoare şi exonerăm unele din ele pe care le scoatem din pălărie, după cum bate vântul (a se citi interesul): IT, construcţii, agricultură etc. - Fie reducem taxarea pe muncă pentru toţi şi introducem taxare pe muncă mai mică dar identică pentru toţi cei care angajează muncă din piaţă. Eliminăm toate exonerările, toate derogările, toate privilegiile obţinute de anumite sectoare prin presiune politică şi lobby. Discuţia este între cele două variante.
În rest, e doar zgomot de fond”.