Topul ţărilor în care aurul a adus cele mai mari câştiguri în ultimii 15 ani

Aurul poate fi o investiţie nerentabilă pe o perioadă scurtă, cum a fost anul trecut când s-a depreciat cu 10,42%, însă pe termen lung este cea mai sigură investiţie, toate celelalte valute fiind erodate de inflaţie.

Pentru mai mult de un mileniu, aurul a fost un etalon al siguranţei şi conservării valorii, dar şi un mijloc de schimb, acesta reuşind să îşi păstreze valoarea reală de-a lungul a diferite regimuri valutare. Motivul pentru care aurul nu este la discreţia oricărei puteri guvernamentale este faptul că ofertă este limitată, stocul total de aur existent în circulaţie sau în seifurile băncilor – cantitatea extrasă în ultimele câteva milenii – fiind situată undeva în jurul a 174,100 tone.

În fiecare an minele furnizează aproximativ 2,600 de tone de aur suplimentar, aproximativ 1.5% din cantitatea totală. De aceea aurul poate fi privit că fiind o monedă care nu are imprimerie.
 
Sunt investitori care cumpără şi depozitează aurul pentru a-l folosi ulterior în activitatea de producţie sau pentru a-l împrumută altor investitori, însă majoritatea cumpărătorilor achiziţionează aur strict pentru a realiza o investiţie. Pentru aceştia din urmă, dezavantajul este acela că este o investiţie care nu generează dobândă.

O uncie de aur astăzi va fi tot o uncie de aur anul următor şi aşa mai departe. Din acest motiv, aurul este considerat uneori că fiind un activ “neproductiv”, deşi această caracterizare este una înşelătoare pentru că aurul nu este un substitut al acţiunilor sau obligaţiunilor care, deşi comportă venituri fixe periodice (dividende/ cupoane), au risc de contrapartidă, deci implică o primă de risc.
 
Ţinând cont de faptul că preţul aurului reflectă nu numai valoare să intrinsecă, ci şi cât de puternică este valută în care este cotat, la o analiză a randamentelor anuale a preţului metalului exprimat în USD, EUR, GBP şi RON, în intervalul de timp 2000 – 2015, ajungem la următoarea concluzie: randamentele anuale ale preţului aurului diferă în funcţie de monedă în care aurul este cotat, iar această evoluţie reflectă slăbiciunea monedei respective faţă de dolar şi nu neapărat schimbarea instrinseca a preţului aurului bazată pe fundamente precum cererea şi ofertă de aur.