Studiu: Schemele de suport pentru energie regenerabilă în Europa sunt ineficiente, nu stimulează securitatea energetică şi siguranţa în aprovizionare

Sistemele europene de sprijin pentru energie regenerabilă nu sunt coordonate şi pot introduce distorsiuni în pieţele de electricitate, în vreme ce mecanismul de tranzacţionare a emisiilor de dioxid de carbon trebuie reformat, deoarece preţurile actuale nu sunt eficiente în a stimula investiţiile în tehnologiile curate, potrivit unui studiu.

Concomitent, dezvoltarea energiilor regenerabile, care funcţionează intermitent, întăreşte nevoia de a răsplăti atât producătorii care pot opera flexibil, cât şi pe consumatorii cu această capcacitate, se arată în studiul „Către modelul-ţintă 2.0“, realizat de către FTI Intelligence şi apărut astăzi la Bruxelles.

Astfel, piaţa intrazilnică şi a serviciilor auxiliare, nu reflectă în acest moment la adevărata valoare flexibilitatea operaţională şi nici insuficienţa energiei.

De asemenea, cresc îngrijorările că modelele actuale nu stimulează îndeajuns investiţiile pentru a menţine securitatea furnizării pe termen mediu şi lung. O serie reforme introduse recent de mai multe guverne remunerează mai mult securitatea furnizării, astfel că guvernele consideră critică garantarea prin astfel de mecanisme. Dar „peticirea“ de-a lungul Europei creează riscul distorsiunilor şi nevoia unui cadru comun privind securitatea furnizării.

În fine, există o lipsă de coordonare în trimiterea unor semnale locaţionale către operatorii pieţelor şi investitori. Mai exact, statele europene au modalităţi diferite de management al congestiilor din reţea şi taxe de interconectare, ceea ce subminează dezvoltarea sustenabilă a reţelei. Problema o constituie creşterea volumelor produse în capacităţi locale, descentralizate, conectate la reţeaua europeană, ceea ce necesită o coordonare mai mare între reţea şi dezvoltarea capacităţilor de generare.

Pe termen lung există, astfel, două căi alternative privind dezvoltarea. Prima implică doar o ţintă privind decarbonizarea, având în vedere că preţurile pentru tehnologiile de stocare şi costurile energiilor regenerabile au scăzut foarte mult, iar preţul certificatelor de emisii este îndeajuns de mare să stimuleze tehnologiile curate. Aceasta este o piaţă neutră tehnologic.

Cea de-a doua, către care se îndreaptă mare parte din statele europene, se referă la concurenţa între producători în condiţiile în care anumite tehnologii beneficiază de subvenţii. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că preţul emisiilor de carbon nu este îndeajuns de mare pentru a susţine preţurile, iar piaţa este inundată cu energie şi de la termocentrale şi din surse regenerabile. Astfel, preţurile mici ale energiei nu pot susţine investiţiile. Cu atât mai mult se poate ajunge aici combinat cu apetitul guvernelor de a controla mixul energetic, datorită politicilor industriale. 

Ar fi, astfel, necesare sisteme hibride, cu introducerea unui model care să indice pe termen lung preţul energiei, astfel încât să se determine mixul. Ulterior, doritorii ar trebui să participe la licitaţii organizate de stat pentru a construi capacităţile respective la costurile menţionate.

Alternativ, ar putea fi impuse obligaţii ca furnizorii să îndeplinească anumite criterii, cum ar fi o anumită pondere a energiei verzi.

Studiul menţionează că prima variantă este de dorit deoarece permite o concurenţă corectă şi neutră între tehnologii.

De asemenea, se recomandă acordarea unor puteri mai mari către ENTSO-E - reţeaua europeană a transportatorilor şi operatorilor de energie şi către ACER - Agenţia Europeană pentru Cooperarea Reglementatorilor în Energie. Astfel, se va uşura dezvoltarea de reguli şi ar fi facilitată luarea de decizii fără ca procesul să treacă de fiecare dată prin fiecare stat membru şi fără a fi nevoie de unanimitate la nivel european.