Soros: Germania va decide viitorul Europei!
0Miliardarul american George Soros a scris vineri, într-o opinie pentru Reuters, că prăbuşirea financiară a Europei se apropie rapid de punctul culminant şi de Germania vor depinde salvarea sau colapsul zonei euro.
Principalele idei ale analizei:
• Germania şi ceilalţi membri ai zonei euro cu rating maxim "AAA" vor trebui să decidă dacă sunt dispuse să-şi rişte propriul rating pentru a permite Spaniei şi Italiei să-şi refinanţeze obligaţiunile la dobânzi rezonabile
• Singurul mod în care Europa poate scăpa din această cursă este prin acţiuni care anticipează reacţia pieţelor financiare şi nu prin acceptarea presiunilor acestora
• Germania a fost împinsă în poziţia de a decide viitorul Europei
Textul integral al lui Soros:
"Germania trebuie să apere euro
La reuniunea din 21 iulie, liderii europni au folosit jumătăţi de măsură. Au stabilit principiul că noua agenţie fiscală, Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară, trebuie să fie responsabilă de rezolvarea problemelor, însă nu au majorat fondurile acesteia. Nu au reuşit, astfel, să înfiinţeze o autoritate fiscală credibilă pentru zona euro, iar noul mecanism ar putea fi operaţional cel mai devreme în septembrie. Între timp, asigurarea de lichidităţi de către Banca Centrală Europeană este singurul mod de a preveni o prăbuşire a preţurilor obligaţiunilor emise de mai multe ţări europene.
În acelaşi fel, liderii zonei euro au crescut competenţele fondului pentru a putea face faţă unor probleme legate de solvenţa băncilor, dar nu au transferat supravegherea sistemelor bancare naţionale de la autorităţile statelor la cele europene. Au oferit un al doilea pacher de finanţare pentru Grecia, fără să explice convingător că programul de ajutor extern îşi poate atinge obiectivele: au asigurat implicarea băncilor în pachetul de sprijin, dar aceasta a fost benefică pentru bănci mai mult decât pentru Grecia.
Probabil cel mai îngrijorător este că Europa a admis ideea că ţările incluse în programe de ajutor extern nu trebuie penalizate prin dobânzi, dar principiul nu a fost extins la ţări care nu fac parte din programul de ajutor financiar. Ca urmare, Italia şi Spania au fost nevoite să plătească pentru împrumuturile acordate Greciei mai mult decât dobânda pe care o percep statului elen. Situaţia le oferă dreptul de a renunţa să mai participe la susţinerea Greciei, ridicând suspiciunea că programul s-ar putea prăbuşi. Pieţele financiare au identificat această posibilă evoluţie şi au crescut prima de risc pentru obligaţiunile Spaniei şi Italiei la niveluri nesustenabile. Intervenţia Băncii Centrale Europene a ajutat, dar nu a rezolvat problema.
Situaţia devine intolerabilă. Autorităţile încearcă să cumpere timp, însă acesta se epuizează repede. Criza se apropie rapid de punctul culminant.
Germania şi ceilalţi membri ai zonei euro cu rating maxim "AAA" vor trebui să decidă dacă sunt dispuse să-şi rişte propriul rating pentru a permite Spaniei şi Italiei să-şi refinanţeze obligaţiunile la dobânzi rezonabile. Altfel, Spania şi Italia vor fi împinse către programele de ajutor financiar. Pe scurt, Germania şi restul statelor cu rating maxim trebuie să accepte cumva o emisiune de obligaţiuni comună a zonei euro. Altfel, uniunea monetară se va destrăma.
Ar trebui să se admită că o intrare dezordonată în incapacitate de plată sau ieşirea unei ţări din zona euro, chiar şi a unui stat mic precum Grecia, ar precipita o criză bancară comparabiă cu cea care a cauzat Marea Depresiune. Nu mai este neclar dacă este rentabil să existe o monedă comună. Euro există, iar prăbuşirea monedei ar cauza pierderi inclaculabile sistemului bancar. Astfel că alegerea de care dispune Germania este mai mult aparentă decât reală - şi este o alegere ale cărei costuri vor creşte cu cât Germania aşteaptă mai mult.
Criza zonei euro îşi are originea în decizia cancelarului german, Angela Merkel, luată imediat după prăbuşirea Lehman Brothers în septembrie 2008, ca garanţiile împotriva unui nou faliment să nu fie asigurate de Uniunea Europeană, ci de fiecare ţară separat. Totodată, încetineala Germaniei a agravat criza Greciei şi a cauzat contagiunea care s-a transformat într-o criză existenţială pentru Europa.
Doar Germania poate inversa dinamica dezintegrării Europei, iar aceasta nu se va întâmpla uşor.
Merkel poate învinge rezistenţa politică din Germania doar într-o atmosferă de criză şi numai prin paşi mărunţi. Următorul pas va fi, probabil, suplimentarea resurselor fondului european, dar până la adoptarea acestei măsuri, ratingul "AAA" al Franţei ar putea fi în pericol. Până la momentul când Germania va accepta lansarea de obligaţiuni comune ale zonei euro, chiar propriul rating ar putea fi în pericol.
Singurul mod în care Europa poate scăpa din această cursă este prin acţiuni care anticipează reacţia pieţelor financiare şi nu prin acceptarea presiunilor acestora. Vor fi necesare dezbateri intense, inclusiv privind identitatea în Germania, care din postura de cea mai stabilă şi mai mare economie europeană a fost împinsă în poziţia de a decide viitorul Europei.
Acesta este un rol pe care Germania a încercat să-l evite şi încă nu doreşte să-l accepte. Dar Germania nu are o opţiune reală. O dezmembrare a zonei euro ar cauza o criză bancară care ar fi peste capacităţile de control ale autorităţilor financiare. Cu cât trece mai mult timp înainte ca Germania să admită acest lucru, cu atât va fi mai mare preţul pe care îl va plăti".
Investitorul Soros, la capăt de drum
Germania profită de pe urma crizei euro
George Soros: Ieşirea unei ţări din zona euro e "probabil inevitabilă"