Societatea Lignitului Oltenia, capusata de fostii angajati

Pentru a supravietui, disponibilizatii fura carbune si fier vechi din exploatarile miniere

La Societatea Nationala a Lignitului Oltenia - SNLO - se fura din curtea minei fier vechi si chiar carbune. Pe langa gurile de mina au inflorit depozite de fier vechi si s-au dezvoltat numeroase sereleuri, avand activitatea de baza vanzarea carbunelui furat. Pierderile SNLO nu sunt cuantificate, dar fenomenul persista. Caci cei care fura sunt fosti mineri, disponibilizati dupa '97. Acestia fura haotic, dar "comercializarea" se face organizat, prin sereleuri onorabile. Din cei 50.000 de mineri, cati erau in '97, au ramas 16.000. Din ceilalti 34.000, multi mineri fura pentru a supravietui.
Depozitele de fier vechi infloresc la gura minelor
Din cele patru mine ale SNLO, se fura fierul vechi, punandu-se viata minerilor in pericol. "Se fura piese de schimb din depozite, se fura piese demontate din utilaje, cabluri electrice pentru cupru si chiar armaturi metalice. Este un jaf care incepe sa devina fenomen", ne-au declarat surse din zona minelor Plostina si Lupoaia. Conform acestora, se fura organizat, iar cele 10 depozite de fier vechi sunt localizate la 10-100 metri de gurile de mine. "Si disponibilizatii fura. In zona Motru exista 6-7.000 de someri la 22.000 de locuitori. Este o zona moarta. Sunt atat de disperati oamenii, incat intra in curtea minelor si curata tot. Iar in minele Horasti si Rosita, care au fost inchise, 60% din utilaje sunt furate pe bucati si duse in depozitele de fier vechi, postate langa gura minelor", sustin sursele noastre. Contactat, directorul general al SNLO, Tiberiu Trotea, ne-a declarat ca din minele companiei nu se fura nimic.
Carbunele, furat cu acte sau "pierdut" pe marginea drumului
Disperarea oamenilor merge pana acolo incat fura si propriul carbune. In mod normal, unicul beneficiar al lignitului din Oltenia sunt termocentralele si doar un procent infim ajunge la consumul populatiei. Fiind energie hidro in excedent, iar depozitele SNLO supraincarcate, carbunele a putut fi vandut fara sa lase urme. "Exista doua moduri de operare: prin documente si prin "pierderea" carbunelui. Prin documente este simplu. Fiecare miner are dreptul la 7-8 tone de carbune, pentru care i se elibereaza o factura de achizitie. Dar nu angajatul isi ridica lignitul, ci un sereleu. Iar acesta nu ridica pe o singura factura cele 7-8 tone, ci de cel putin 4-5 ori, cu aceeasi factura. Metoda pierderii carbunelui este la fel de ingenioasa. Cum lignitul catre beneficiar nu se mai transporta exclusiv pe cale ferata, pe traseu se lasa in puncte fixe cele mai voluminoase bucati de carbune. In urma transportului oficial, apar camioane care aduna lignitul pierdut", sustin sursele citate.