Sindicaliştii IMGB cer Guvernului să-i scape din ghearele mafiei imobiliare: Ce-a mai rămas va fi vândut la fier vechi
0Sindicaliştii IMGB protestează marţi în faţa Guvernului faţă de închiderea platformei industriale, cerând oficialilor să intervină pentru a-i scăpa din ghearele intereselor imobiliare.
„De luni (9 martie – n. red,) vor începe procedurile de concediere colectivă. Cerem Guvernului să intervină şi să scape de la desfiinţare platforma IMGB. Avem un Memoriu pe care îl vom depune la Registratura Guvernului. Coreenii de la Doosan vor să vândă terenul, circa 50-60 ha, după ce vor fi vândut toate utilajele şi halele la fier vechi. Aşa vor scăpa şi de concurenţa din Europa şi vor câştiga mai mult „la bucată” decât dacă ar fi vândut în bloc”, a declarat pentru „Adevărul” Voicu Alexandru, preşedintele Sindicatului Independent Dreptatea, cel care a organizat protestul în faţa Guvernului.
Întrebat dacă li s-au promis salarii compensatorii, liderul de sindicat a declarat că Doosan le-a propus doar două salarii, faă de 75% din 6 salarii cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă.
În urmă cu două săptămâni, Ion Anton, preşedintele Federaţiei Sindicale Metal, declara pentru „Adevărul” că decizia de închidere a fost luată deşi toate secţiile ar fi putut funcţiona la cote maxime şi erau comenzi.
„Toate secţiile au mers foarte bine. Şi Oţelăria, Forja, Turnătoria, Prelucrări mecanice şi Prelucrări la cald . Coreenii au refuzat pur şi simplu toate comenzile, susţinând că sunt neprofitabile. Se vrea închiderea platformei şi demolarea tuturor secţiilor care se află pe cele peste 40-46 de hectare, din totalul de 70 de hectare cât are întreaga platformă.
Din câte ştiu vor pleca şi italienii de la Walter Tosto Bucureşti, producător de echipamente de mari dimensiuni pentru industria nucleară şi energetică, care şi ei deţin circa 20 de hectare. Dar se vor muta la noua lor fabrică din Olteniţa. Mai sunt câţiva producători mici, dar nu vor rezista. Vorbim deja de aproape toată suprafaţa de teren.
Miza e foarte mare. Se pare că ar fi interese imobiliare la mijloc. E spaţiu suficient şi pentru un mega mall şi pentru folosirea spaţiillor în alte scopuri. Se poate face şi un complex rezidenţial”, a declarat Anton pentru „Adevărul”.
„Coreenii n-au retehnologizat nimic. Noi folosim aceleaşi utilaje ca pe timpul lui Ceauşescu. Şi nu suntem supăraţi pentru că nu vor să ne dea plăţi compensatorii, ci pentru că se închide o uzină de tradiţie din România. Vor să radă toate halele, să rămână doar terenurile”, a adăugat Anton.
Ce spun coreeni
Într-o adresă remisă redacţiei, coreenii de la Doosan susţineau, în urmă cu două săptămâni, că „decizia de închidere operaţională este însoţită şi de o propunere de reducere semnificativă a personalului, cu menţinerea unei părţi din angajaţii actuali (aproximativ 4%) şi măsuri compensatorii pentru angajaţii care urmează să fie disponibilizaţi inclusiv salarii compensatorii şi sprijin in vederea reangajării, măsuri care exced prevederile din contractul colectiv de muncă”.
„Respingem complet acuzaţiile de management defectuos reamintind în acest sens eforturile permanente de retehnologizare şi transfer de know how realizate de acţionarul majoritar precum şi programul constant de investiţii, ultimele realizate în urmă cu câteva luni”, se arăta în documentul citat.
„Experienţa cu coreenii au fost una nefericită"
„Experienţa economiei româneşti cu managementul sud coreean nu a fost una fericită deoarece atât la Craiova (fabrica de automobile Daewoo) cât şi la Mangalia (şantierul naval din Mangalia) au fost companii care nu numai că nu au performat, ba chiar au generat situaţii sociale greu de gestionat, situaţii generate de închiderea acestor capacităţi de producţie”, susţine Ion Anton.
„Situaţia este similară inclusiv în cazul companiei Doosan IMGB aceasta afectând atât salariaţii şi familiile acestora cât şi economia locală. Există un nivel semnificativ de suspiciune rezonabilă cu privire decizia Consiliului de Administraţie de a suspenda activitatea companiei în condiţiile în care rentabilizarea companiei prin reorientarea sau eficientizarea fluxului de producţie, schimbarea managementului ineficient sau o restructurare care să protejeze competitivitatea au fost şi încă sunt opţiune valide şi necesare pentru menţinerea activităţii de producţie. Suspiciunea este cu atât mai mare cu cât România pierde prin această decizie o industrie care a fost fondată în urmă cu 57 de ani, astfel că experienţa acumulată de către lucrătorii care şi-au dedicat viaţa acestei industrii sunt aruncate la gunoi”.