Scriitorul Vintilă Corbul se întoarce acasă

Autorul român şi-a continuat opera până în ultimele clipe ale vieţii. Adevărul Holding a trimis o delegaţie în Franţa, pentru a aduce la Bucureşti trupul neînsufleţit al scriitorului

Autorul român şi-a continuat opera până în ultimele clipe ale vieţii.

Adevărul Holding a trimis o delegaţie în Franţa, pentru a aduce la Bucureşti trupul neînsufleţit al scriitorului Vintilă Corbul, decedat marţi, la vârsta de 91 de ani.

Grav bolnav, Vintilă Corbul a fost internat, în ultimele luni, la o clinică din oraşul francez Rocquencourt (în apropiere de Versailles), la jumătate de oră de mers cu maşina până la Paris. Paulette Riviere, viceprimarul orăşelului francez şi responsabilă cu probleme sociale, a declarat pentru "Adevărul" că s-a ocupat în mod special de scriitorul român, în ultimii 10 ani, şi deveniseră chiar prieteni.

Vintilă Corbul era singurul asistat social din Rocquencourt şi primea un ajutor de 600 de euro de la primărie. Cochetul orăşel este populat de oameni înstăriţi, iar Corbul locuia într-un cartier liniştit. După fuga sa din România, Vintilă Corbul s-a mutat aici, dar în anii 1987-1988 situaţia sa financiară s-a înrăutăţit. "Era un om foarte generos, poate prea generos cu ceilalţi", ne-a declarat viceprimarul.

Nu suporta să îmbătrânească

Paulette Riviere l-a cunoscut bine pe Vintilă Corbul, despre care spune că era şi destul de dificil ca persoană. Scriitorul nu suporta ideea că îmbătrâneşte şi îi plăcea să se înconjoare de oameni tineri. Cei mai în vârstă erau o ţintă permanentă a ironiilor sale, de aceea nu era prea bine văzut în comunitate. "Era un om solitar, care muncea tot timpul în apartamentul său.

A lucrat până ce a intrat în spital. Puteai să-l suni chiar şi la 2-3 noaptea şi-ţi spunea că scrie", povesteşte Riviere. Corbul a trăit până în ultimele clipe ale vieţii într-un apartament cu două camere, pentru care plătea o chirie de 1.000 de euro pe lună.

De multe ori, pentru a se întreţine, scriitorul îşi mai vindea din proprietăţile pe care le achiziţionase la venirea în Franţa. Acum câţiva ani şi-a vândut un teren cu 20.000 de euro. A surprins pe toată lumea, în urmă cu 3 ani, când şi-a cumpărat o maşină. A condus-o până acum un an şi apoi a vândut-o.

Un scriitor solitar

Corbul stătea foarte mult în casă, ieşind doar pentru a-şi plimba câinele, despre care spunea că este fiul său. Acum, căţelul Pic, în vârstă de 13 ani, nu mai are stăpân şi a fost dus la un adăpost pentru animale. Pentru întreţinerea lui, primăria plăteşte 11 euro pe zi.

Deşi sărac în ultimii ani, Vintilă Corbul a trăit din plin. După fuga sa din România a stat mult timp în hoteluri scumpe din Paris, împreună cu Eugen Burada, şi a închiriat limuzine luxoase. În apartamentul său din Rocquencourt se poate intra acum doar cu mandat de la Procuratură. Paulette Riviere ne-a declarat însă că a fost de multe ori la el acasă.

Scriitorul dispreţuia birocraţia şi îi cerea mereu ajutorul viceprimarului atunci când trebuia să completeze acte. "Apartamentul său era plin de cărţi, aproape că îţi era greu să te mişti. Volumele erau împrăştiate chiar şi pe jos". La plecarea din ţară, Vintilă Corbul a lăsat în urmă o bibliotecă de aproape 10.000 de volume, pe care a reconstruit-o, ulterior, în Franţa.

Adevărul Holding se va ocupa de toate formalităţile pentru aducerea scriitorului acasă şi va suporta cheltuielile de înmormântare. Vintilă Corbul a apucat să-şi vadă visul cu ochii, cu puţin timp înainte să moară. Operele sale complete au fost publicate în ediţie de lux de Editura Adevărul Holding.

"Ce păcat că nu-i nemuritor!"

Pe site-ul "Adevărul" au curs zeci de mesaje de condoleanţe la aflarea veştii că Vintilă Corbul nu mai este în viaţă. "Mare păcat, dar asta-i viaţa! Bine că a trăit să-şi scrie toate inspiraţiile şi să lase opera pentru a fi republicată în România!", a scris un cititor. "Ce păcat că un aşa om de valoare nu-i nemuritor! Avem parlamentari de o subcultură şi un nivel social atât de redus, încât n‑ar merita nici să-i spele picioarele dlui Corbul. Dumnezeu să-l odihnească în pace!", spune un altul.

"Scriitorul a avut acces la documente la care noi nu vom avea mult timp", spune şi Dan. "Sunt puţini autori străini care au avut relaţii cu mari reprezentanţi ai egocentrismului financiar american. Nu vei fi dezamăgit de cărţile lui. Vei rămâne cu un parfum care îţi va aminti de un om de valoare." Marta Nadaş este bibliotecară de 18 ani la un liceu agricol şi aminteşte, cu tristeţe, că niciun elev nu i-a împrumutat cărţile.

"Azi, când, supărată, le-am spus colegelor mele că a murit, s-au uitat la mine uimite că nu ştiau cine a fost acest distins domn. Atunci ce să mai aştept de la copii? Bine că îi avem pe Columbeni şi alte nulităţi la care să ne uităm la televizor. Eu abia acum i‑am văzut fotografia şi i-am auzit vocea. L-am căutat în Dicţionarul Scriitorilor Români ediţia '95 (când deja nu mai era comunism), dar degeaba. Nu l-am găsit. Îmi pare rău că nu ştiu mai multe despre el. Odihneşte-te, suflet blând!" (Dan Boicea)

"Un mare scriitor"

"L-am descoperit pe Vintilă Corbul prin 1980. Mi-a luminat anii aceia. Scria documentat şi, mai ales, scria frumos! L-am recitit cu aceeaşi plăcere după 1990. Ar merita să fie mai cunoscut în România", semnează cititoarea Renate Weber. "Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Păcat că a plecat dintre noi un aşa om deosebit. Păcat că ne dăm seama prea târziu că există asemenea oameni şi ajungem să-i preţuim când nu mai sunt!", scrie Sebastian.

Varianta audio a ultimului interviu acordat de Vintilă Corbul - (partea I)

Varianta audio a ultimului interviu acordat de Vintilă Corbul (partea a II-a)

Ultima parte a interviului va fi publicată în ediţia de mâine