Reinventarea lui Cristescu

În cei 20 de ani de business, Marius Cristescu a funcţionat asemenea unui tractor cu motoarele turate la maximum. Odată cu perioada de criză, Marius Cristescu şi-a schimbat filosofia de afaceri. Cum alege acum miliardarul timişorean companiile în care să investească?

Cumpără şi nu cerceta - aceasta era filosofia investiţională pe care Marius Cristescu (41 de ani), coproprietar al grupului industrial Bega, o aplica înainte de 2008. O filosofie care i-a adus antreprenorului din Timişoara - alături de fratele său Emil (42 ani), controlează active estimate de Forbes 500 de Miliardari la 500-550 milioane de euro - surprize neplăcute. Şi nu o dată.

Citiţi şi:

Fraţii Cristescu investesc în vremuri de criză: fac discotecă şi hotel în două avioane

Timişoara: Cei mai bogaţi timişoreni sunt fraţii Cristescu

Ponturi: milionarii în euro ai Timişoarei nu se tem de euro, ci de criză

De exemplu, în 2002 când a cumpărat  aproape toată platforma industrială Faur Bucureşti - fostele uzine 23 August - a avut o supriză neplăcută de 25 milioane de euro. Este vorba despre datoriile companiei pe care Cristescu le-a descoperit, încetul cu încetul, imediat după ce a făcut achiziţia.

De fapt, datoriile depăşeau preţul de cumpărare. În total, pentru a moderniza un spaţiu industrial imens (cei doi fraţi deţin 70 de hectare din Faur, cam două treimi din total) cu utilaje aflate într-o stare deplorabilă şi gropi în care putea să încapă un tanc întreg, a investit 70 milioane de euro.

De precizat că mare parte din aceşti bani - 50 de milioane de euro - au reprezentat resurse proprii, restul fiind împrumuturi bancare. O groază de bani pe care astăzi i-ar folosi cu totul altfel.

Cu bani proprii

„Dacă aş da filmul înapoi, nu aş mai face această investiţie", mărturiseşte Cristescu. Şi problema nu este că a făcut neapărat o investiţie proastă - la Faur a reluat producţia industrială pe care o dirijează în special spre export - şi închiriază spaţii industriale. Adică are o sursă de cash permanentă care, deşi diminuată de criză, rămâne un factor de echilibru pentru întreg holding-ul său industrial.

Regretul este de altă natură: „cu banii ăştia puteam să fac nişte investiţii mult mai profitabile", spune el. „Mi-a mâncat cinci ani din viaţă şi nişte resurse foarte mari", adaugă Cristescu referindu-se la acelaşi proiect Faur. Dar cu opt ani în urmă era vorba de cu totul altceva. Fraţii Cristescu trăiau o epocă a expansiunii cu orice preţ - putem spune acum. Nu stăteau prea mult pe gânduri şi se uitau prea puţin pe cifre de frică să nu îşi inhibe deciziile.

Pentru că cifrele companiilor vizate arătau, în general, prost. Era o perioadă în care o achiziţie putea să atragă multe altele, în cascadă. De exemplu, la mijlocul anilor '90, investiţia într-un producător de adezivi a generat achiziţia a două fabrici de nisip (una era furnizorul lor) şi a unei fabrici de argilă. După acelaşi model, furnizori şi beneficiari ai fraţilor Cristescu din mai toate ramurile industriei au intrat în portofoliul holdingului Bega - denumirea provine de la magazinul omonim din Timişoara, una dintre primele achiziţii ale familiei.

Mai puteţi citi în numărul 47 al revistei „Forbes România":

- Jucăriile hi-tech ale agricultorilor. Că agricultura încă se mai face cu calul și cu plugul rămâne un mit. Uitaţi-vă la investiţiile de zeci de milioane de euro pe care Ioan Niculae sau Culiţă Tărâţă le fac în tehnologie, an de an!
- Cel mai bun mall. Sunt printre ultimii veniţi pe piaţa mall-urilor din Capitală, dar spun că au armele necesare pentru a schimba harta comerţului modern. Cine va avea câștig de cauză?

O sută de pubele pentru comunitatea din Sf. Gheorghe

În lunile de vară, numărul turiştilor este de cinci ori mai mare decât al locuitorilor din Sfântu Gheorghe

Dintr-o listă plină cu probleme de rezolvat la Sfântu Gheorghe, o comunitate cu mai puţin de o mie de suflete din Delta Dunării, Apa Nova a ales să se ocupe de protecţia mediului. Cine s-ar fi gândit că în comuna tulceană Sfântu Gheorghe, un loc rupt parcă din Rai, unde o mulţime de turişti împânzesc plajele în timpul verii, mai ales cu ocazia festivalurilor (cel mai celebru rămâne festivalul de film «Anonimul»), nu există niciun fel de interes pentru crearea unor condiţii decente de viaţă sau, măcar, pentru conservarea celor existente?

Deşi vizitaţi de turişti, şi chiar „anihilaţi", dacă ţinem cont că, în plin sezon estival, numărul turiştilor este de cinci ori mai mare decât cel al localnicilor, cei din Sfântu Gheorghe nu au parte de dărnicia organizatorilor de festivaluri sau de concerte. Printre cele mai cele mai importante probleme, se numără: lipsa unui medic permanent în comună şi capacitatea prea mică a sistemului de canalizare şi a Uzinei de apă.

De aceea, nu mică le-a fost mirarea când un reprezentant al companiei Apa Nova a venit, de la Bucureşti, să-i întrebe, în vara lui 2009, de ce-ar fi nevoie pentru ca zona să fie mai ecologică. Întrebarea a venit chiar înainte de Ziua Mondială a Mediului (5 iunie), astfel că, la data manifestării mondiale, 100 de europubele împânzeau deja plajele din Sfântu Gheorghe.

Urmăreşte mâine o dezbatere pe tema „Filantropia la români", susţinută de reprezentanţi ai fundaţiilor