PwC: Ne tot gândim unde se va vinde gazul din Marea Neagră, dar în momentul de faţă nu există infrastructura
0Ne tot gândim unde se va vinde gazul din Marea Neagră, dar discuţia nu apare şi în ceea ce priveşte infrastructura, a atras atenţia Andreea Mitiriţă, partener, PwC România, într-o întâlnire cu presa.
„În momentul de faţă, nu există infrastructură ca să se exporte gazul produs în România niciunde. Nu există infrastructură din Marea Neagră la ţărm, nu există infrastructură din România. Este celebra ţeavă BRUA pe care Transgaz a început deja să o construiască, dar mai durează până va fi finalizată. Bineînţeles, şi până vom scoate gaz din Marea Neagră mai durează”, a declarat Mitiriţă.
Reprezentantul PwC a atras atenţia asupra obligaţiei stabilite prin legea offshore de a vinde 50% din producţia de hidrocarburi pe piaţa centralizată din România. „Aş vrea să trag un semnal de alarmă asupra capacităţii pieţei din România de a absorbi această cantitate. Adică mă gândesc că orice producător îşi doreşte să vândă cât mai repede şi cu costuri suplimentare cât mai mici, respectiv costuri de transport şi distribuţie. Însă trebuie să ne punem întrebarea dacă industria din România este suficient de dezvoltată ca să absoarbă atâta producţie de gaze, dacă facem ceva în ideea de a dezvolta industria şi dacă cererea pentru această producţie este suficientă pe piaţa românească”, a spus Mitiriţă.
Cu toate acestea, ea a spus că legea menţionează că „50% trebuie tranzacţionată” pe piaţa din România, dar „nu se spune în mod expres că trebuie consumată pe piaţa din România”.
„Toată lumea interpretează această prevedere ca pe dorinţa de a ţine gazul în România, dar nu se înţelege foarte bine dacă se doreşte păstrarea gazului în România şi folosit în industria din România sau doar este vorba despre impulsionarea tranzacţionării, iar apoi unde se face consumul final rămâne de văzut. Legea este destul de largă”, a mai declarat Mitiriţă.
Ea a subliniat că noua versiune a legii offshore, care este acum la Camera Deputaţilor, aduce un plus şi spune că regimul fiscal specific activităţilor de explorare-exploatare pentru acordurile petroliere care sunt acum în vigoare nu se va modifica. Este vorba despre „clauza de stabilitate”. Mai mult decât atât, spune Mitiriţă, există un articol expres care menţionează că prevederile acestei ordonanţe, şi anume această clauză de stabilitate, dar şi impozitul progresiv, nu se vor modifica pe perioada acordurilor în desfăşurare.
„O altă prevedere foarte importantă este posibilitatea de a deduce investiţiile pe care companiile le-au făcut până acum în proiectele începute şi investiţiile care se vor face în continuare de la intrarea în vigoare a acestei legi. Mai exact, legea prevede o facilitate, şi anume deducerea din acest impozit suplimentar a investiţiilor făcute în activităţilor de explorare-exploatare. Aceste investiţii se pot deduce până la limita de 60% din veniturile suplimentare. Ele se deduc în fiecare perioadă de referinţă pentru care se calculează impozitul. Se pot deduce până la nivelul impozitului dintr-o lună, iar diferenţa se poate reporta în perioadele viitoare. Aş vrea să menţionez că această clarificare în ceea ce priveşte facilitatea de a deduce investiţiile este extrem de importantă, deoarece în versiunea anterioară trimisă la promulgare era o prevedere extrem de restrictivă, şi anume companiile puteau deduce investiţiile doar în luna în care se va face prima vânzare de gaz. Aceste proiecte de explorare-exploatare sunt proiecte care se desfăşoară pe perioade foarte lungi, de 10-15 ani. Companiile deja au investit miliarde de dolari numai în faza de explorare în Marea Neagră. Deja investiţii importante se fac înainte de a ajunge să se vândă gazele exploatate”, a precizat Mitiriţă.
Ea a spus însă că „o prevedere mai puţin prietenoasă pentru investitori, şi nu neapărat cei care sunt deja în România, ci cei care şi-ar dori să vină, în contextul acestor proiecte din offshore, este faptul că subcontractorii titularilor de acorduri de exploatare sunt obligaţi să înregistreze în România o prezenţă, fie o sucursală, fie o filială”. „Această prevedere este restrictivă în ceea ce priveşte subcontractorii care prestează servicii din afara României. Există situaţii în care vorbim de servicii de monitorizare sau servicii seismice, care se pot presta remote, fără să fii prezent la locul pe care îl studiezi. Iar impunerea obligaţiei către aceşti prestatori să îşi înregistreze o prezenţă în România este extrem de împovărătoare, în sensul că ştim cu toţii ce înseamnă să vii să înregistrezi o companie”, a declarat reprezentantul PwC.
Mitiriţă a spus că „o altă clauză extrem de interesantă este obligativitatea de a avea 25% din angajaţi rezidenţi fiscali în România”. „Prevederea este puţin largă, în sensul că titularii de acorduri petroliere trebuie să aibă angajaţi utilizaţi. Şi aici se pune întrebarea: această restricţie este aplicabilă doar titularilor de acorduri petroliere sau şi subcontractorilor lor. Adică titularul de acord petrolier trebuie să aibă grijă ca din întreaga populaţie care este implicată în un astfel de proiect 25% sunt rezidenţi fiscali în România? Am putea să ne gândim că intenţia a fost aici de a avea angajaţi români, pentru care implicit se plătesc taxe în România. Însă este important de notat că şi pentru nerezidenţi, în momentul în care ei vin în România, lucrează aici pentru o anumită perioadă de timp, deja impozitul şi contribuţiile sociale se plătesc la sursă, adică unde venitul din salarii este obţinut. Deci clauza este puţin de neînţeles, de ce această constrângere”, a comentat oficialul PwC.