Privatizarile distributiilor de gaze din Europa Centrala si de Est - intre valori colosale si participatii nesemnficative

Majoritatea statelor din Europa Centrala si Est au trecut deja prin "furcile" privatizarilor in domeniul distributiei gazelor. Metodele de privatizare, ca si rezultatele privatizarilor au fost

Majoritatea statelor din Europa Centrala si Est au trecut deja prin "furcile" privatizarilor in domeniul distributiei gazelor. Metodele de privatizare, ca si rezultatele privatizarilor au fost diferite: "cate bordeie, atatea obiceie". Fiecare stat a abordat privatizarea in domeniul gazelor in felul sau. Tonul a fost dat de Ungaria, care a demarat privatizarea MOL in 1991, printr-o "cuponiada". La polul opus se afla state precum Polonia si Lituania, care au pastrat distribuitorul national in ograda statului pana acum. Retete intermediare pentru trecerea distributiilor de gaze pe maini private au fost folosite de Polonia sau Slovacia, unde distribuitorul national este de stat, in timp ce pentru acoperirea regionala s-a apelat la companii mixte - cu participatia statului si a investitorilor strategici straini. In privinta sumelor incasate din privatizari, cap de lista se afla Cehia, care a reusit sa valorifice in 2002 compania nationala de distributie de gaze pentru 4, 1 miliarde de dolari, in timp ce Estonia a vandut, in 1991, 15 la suta din monopolul de stat pe gaze Eesti Gas pentru numai 5,7 milioane de dolari. Totusi, odata descurcate "matele incurcate" ale privatizarilor, un lucru este clar: Rusia si Uniunea Europeana au dus o adevarata lupta pentru a stabili cine isi imparte piata din noile state membre ale UE. Astfel, Gaz de France, monopolul de stat francez, a pus mana pe distributiile de gaze din Cehia, Ungaria si Slovacia, in timp ce Gazprom - cel mai mare furnizor de gaze din Rusia, prin "colaborare" cu compania nemteasca Ruhrgas, si-a adjudecat companii din Cehia, Ungaria, Letonia, Polonia si Slovacia.