Preţurile nu se urmăresc aşa cum visează Videanu

Ministerul Economiei vrea să înfiinţeze un portal şi o linie telefonică verde unde fiecare consumator va găsi preţul tuturor produselor practicate de peste 1.400 de agenţi economici din România. Economiştii şi comercianţii spun că acest lucru este imposibil de realizat, în condiţiile în care nu se pot colecta preţuri din toate magazinele.

Ministerul Economiei, în subordinea căruia se află Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a venit cu ideea înfiinţării acestui portal în scop informativ pentru consumatori. Fiecare român ar putea avea acces la o bază de date care să cuprindă preţurile tuturor produselor din magazinele monitorizate, în baza cărora consumatorii vor afla unde găsesc cel mai mic preţ.

Potrivit ministrul de resort, Adriean Videanu, proiectul este în evaluare şi va fi implementat în acest an. „Obiectivele sunt crearea unei competiţii reale între comercianţi şi transparenţa actului comercial", a arătat Videanu. Potrivit acestuia, inspectorii ANPC, care oricum verifică preţurile în magazine, vor colecta aceste date pe care le vor insera în noul portal.

În acest proiect va fi inclus un număr de 1.400 de agenţi economici, respectiv supermarketuri, hipermarketuri, pieţe şi retaileri. Întrebat dacă acest proiect va însemna că cetăţeanul poate găsi pe acest portal cât costă un kilogram de roşii la 1.400 de agenţi economici, ministrul a răspuns afirmativ. „Dacă cetăţeanul din Alexandria consideră că e mai ieftin să cumpere din Roşiori, merge acolo", a explicat el.

Exemplul Greciei, mincinos?

Analistul economic Liviu Voinea consideră însă că acest lucru nu va putea fi realizat, în condiţiile în care este imposibil de colectat date din toate aceste magazine. „Eventual se poate alege un eşantion, altfel nu văd cum s-ar putea face aşa ceva", a declarat Voinea, pentru „Adevărul".

Potrivit acestuia, o măsură cu efect similar ar putea fi luată de marii retaileri, care să colaboreze pentru un indice compozit de preţuri. O altă nebuloasă din acest subiect este exemplul pe care l-a dat Videanu în privinţa altor ţări care au implementat o astfel de măsură. Ministrul a spus că, în Grecia, la trei luni după aplicarea acestui sistem, preţurile au scăzut cu 7%.

Însă, potrivit lui Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, un astfel de instrument nu există în Grecia. „Noi ne-am interesat şi am aflat că nici nu există o asemenea lege acolo, doar un proiect de lege, în care se vorbeşte despre preţurile produselor sau despre promoţii", ne-a declarat el. Mai mult, potrivit Eurostat, inflaţia în Grecia a evoluat de la 0,7% în iunie 2009 comparativ cu iunie 2008 la 5,2% în iunie 2010, deci nici vorbă de o scădere a preţurilor în ultimul an.

Confuzie la comercianţi

La rândul său, Alexandru Vlad, directorul Selgros, spune că nu este încă destul de clar ce înseamnă un astfel de portal.

„Ştiu sigur că în Europa de Vest nu există un astfel de comparator. Trebuie văzut cum poate fi realizată o comparaţie la mai multe produse simultan, de exemplu la un kilogram de lapte în mai multe magazine, de la acelaşi producător", a arătat Vlad.

„Tehnic, nu ştiu cum va funcţiona un astfel de sistem, întrucât sunt alimente la care preţul variază zilnic", a declarat şi Marius Moga, consultant în retail.

Costuri mari

Dezvoltarea unui asemenea site de comparare a preţurilor la diversele produse alimentare poate costa între 5.000 şi 10.000 de euro, ne-a declarat Vlad Tocae, specialist IT la Romnet. Videanu spusese că acest proiect presupune costuri minimale.

Statisticienii ţin sub lupă 6.600 de magazine

Singura instituţie abilitată să urmărească sistematic evoluţia preţurilor la mărfuri, respectiv a tarifelor la servicii, este Institutul Naţional de Statistică (INS), de la care primim lunar raportul privind indicele preţurilor de consum.

Circa 100 de statisticieni şi colaboratori ai acesto­ra, reuniţi în 68 de centre de colectare a respectivelor informaţii, „scanează" piaţa de trei ori pe lună, inspectând aproximativ 6.600 de unităţi comerciale. Din urmărirea celor 1.730 de sortimente, rezultă aproximativ 300.000 de cotaţii de preţ lunar, şi astfel ajungem noi să aflăm ce rată a inflaţiei (lunară şi anuală) am înregistrat într-o anumită perioadă.

Spre deosebire de activitatea din „proiecţiile" dlui Videanu, statisticienii urmăresc cu maximă rigurozitate acest indicator, având în vedere importanţa covârşitoare a cunoaşterii inflaţiei pentru calculele macroeconomice şi politica monetară a ţării. Mai trebuie precizat că, în coşul inflaţiei, fiecare sortiment are o anumită pondere, dată de comportamentul de consum al populaţiei, care se schimbă în fiecare an.

Pentru 2010, ponderea mărfurilor alimentare în coşul de consum a fost stabilită la 37,39%, iar a celor nealimentare - la 44,72%. Serviciile au o pondere de 17,89%.

De aceea, putem spune că expresia „vom începe cu câteva produse de bază în observarea preţurilor" denotă o ignorare totală a procedurilor oficiale de monitorizare.