Plătești CASS, dar nu ești asigurat. Avertismentul consultanților fiscali privind necorelările legislative

Mulți români se confruntă cu o situație paradoxală: achită contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS), dar nu beneficiază de calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate. Această problemă este cauzată de necorelările dintre Codul fiscal și legislația asigurărilor sociale, care afectează schimbul de informații între Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Consultanții fiscali avertizează că aceste disfuncționalități pot lăsa contribuabilii fără acces la servicii medicale decontate, în ciuda plăților efectuate. Pentru a evita astfel de situații, este recomandat ca persoanele fizice care nu au venituri din salarii să depună declarația unică (formularul D212) și să încheie un contract de asigurare cu CNAS, asigurându-se astfel că beneficiază de toate drepturile conferite de calitatea de asigurat.

Persoanele care au venituri din investiții, cum ar fi dividende, dobânzi bancare etc., peste plafoanele de 6, 12 sau 24 de salarii minime trebuie să depună Declarația unică și să plătească CASS. Data limită în 2025 este 26 mai.

Problema apare în cazul celor care au realizat aceste venituri și nu au calitatea de salariat. Astfel, deși plătesc contribuția, nu figurează ca fiind asigurate la CNAS.

Subiectul a fost atins de Iulia David Sobolevschi, vicepreședinte al Consiliului superior al Camerei Consultanților Fiscali (CCF), în cadrul Seminarului de fiscalitate din 29 aprilie, ce a avut loc după Conferința Ordinară Anuală.

„Faptul că nu se mai declară estimări prin Declarația unică este cel mai bun lucru care s-a putut întâmpla de când există acest formular. Există totuși o necorelare între Codul fiscal și Legea sănătății care, evident, a alterat și schimbul de informații între Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Casa de Sănătate. Deci, trebuie refăcută corelația dintre Codul fiscal și Legea 95/2006”, a declarat Iulia David Sobolevschi.

Potrivit acesteia, în Codul fiscal lucrurile sunt lămurite, dar au apărut modificări recente în cadrul Legii 95.

„Constatăm faptul că persoanele fizice care plătesc contribuția la sănătate, deși fac asta, nu sunt asigurate în sistemul de sănătate. Dacă o persoană plătește, trebuie să fie asigurată. Sperăm că vor fi modificări”, arată vicepreședintele Consiliului superior.

O soluție ar fi ca aceste persoane, care nu au și calitatea de salariat, să plătească contribuția la sănătate pentru 6 salarii minime pe economie pentru a fi asigurate în continuare, urmând ca în anul 2026, după ce depun Declarația unică, să plătească diferența între contribuția la 6 salarii minime și 12 sau 24 de salarii, astfel încât să fie asigurate.

În cadrul discursului a mai arătat o situație care privește persoanele care au venituri din drepturi de autor și li se rețin la sursă contribuțiile, inclusiv la sănătate.

Să presupunem că avem un actor pentru care se plătește totul într-o singură lună.

„Chiar dacă se plătește contribuția la sănătate pe un an întreg, să știți că aceste persoane nu sunt asigurate pentru întregul an, nici la Casa de Pensii din punct de vedere al vechimii și nici în sistemul de sănătate, decât pentru luna în care s-a făcut plata. De ce? Problema este de asemenea generată de necorelări între Codul fiscal și legile asigurărilor sociale care afectează schimbul de informații dintre cele două instituții”, a mai declarat Iulia David Sobolevschi.