Pietriceaua, un sat care a rezistat colectivei, dar nu face fata intermediarilor

Pietriceaua e un sat/Peste munte cocotat/Parca cineva-ntr-o doara/A luat casele in poala/si le-a aruncat asa/si pe deal, si pe valcea", canta Maria Dilimot, o localnica din Pietriceaua. Asezarea

Pietriceaua e un sat/Peste munte cocotat/Parca cineva-ntr-o doara/A luat casele in poala/si le-a aruncat asa/si pe deal, si pe valcea", canta Maria Dilimot, o localnica din Pietriceaua. Asezarea tine de comuna Brebu, din judetul Prahova, are 450 de case si numara 1470 de suflete. Satul e rasfirat pe dealuri, iar accesul la gospodarii se face anevoios. in marea lor majoritate, pietricenii se ocupa cu cresterea animalelor. Ei sunt urmasii vestitilor mosneni si au rezistat colectivizarii. Pe timp de iarna, satul ramane izolat, ingropat in nameti si vizitat adesea de haite de lupi.
Pe un litru de lapte se primeste un kg si jumatate de tarate
Cateva obiceiuri traditionale au disparut. "Fetele nu mai tes la razboi, nu torc lana si nu mai cos, asa cum faceam noi pe vremuri, la sezatoare, zice Maria Sinca. S-au pierdut multe obiceiuri frumoase si e pacat!". in general, problemele satenilor sunt legate de posibilitatile reduse de vanzare a produselor - lapte, branza, piei de animale sau lana. Nevoia ii impinge sa le dea pe nimic. Castigatori ies, ca de obicei, intermediarii. Pentru un litru de lapte, satenii primesc 5500 de lei, sau la alegere, un kilogram si jumatate de tarate. Telemeaua de cea mai buna calitate se vinde cu 70.000 de lei, iar pentru o piele de oaie sau de bivol sumele oferite de tigani si turci sunt jignitor de mici. De cele mai multe ori, frumoasele piei putrezesc prin poduri, pentru ca oamenii nu se indura sa le dea pe un pret de nimic. Daca in Pietriceaua un porc se cumpara cu 7.000.000 de lei, el este apoi vandut cu 14.000.000, la oras. Locurile de casa, sunt, probabil, printre cele mai ieftine din tara: 4 dolari pe metrul patrat.
Satul fara infractori
Vara, Pietriceaua se imbraca in verde, iar salcamii parca innebunesc toti. La pranz e liniste totala. Poti auzi cum respira mierla in copac si buburuza desfacandu-si aripile. N-ai mai pleca! Unii scapa pe gat un pahar, doua in plus de tuica, dar nu iese scandal ca prin alte parti. Nu exista infractionalitate in sat. Pietricenii sunt oameni cuminti. Singura nazbatie care a scuturat obstea din temelii a fost atunci cand un tanar s-a suit noaptea, pe la 3, in turla bisericii si a tras clopotul, speriind intreaga comunitate. "Oamenii au crezut ca s-a intamplat ceva, ca numai atunci se trage clopotul, spune preotul Petre Lungu. Am aflat ulterior ca tanarul facuse un pariu pe o lada cu bere, cu niste baieti, ca el are curaj sa se catere in turla si sa traga clopotul cel mare. A venit dupa aceea si mi-a cerut iertare."
Reteta de viata lunga a lui nea Cocos: tuica de pruna
Urcam un deal cu pruni si ajungem la casa unuia dintre cei mai batrani si respectati pietriceni: Gheorghe Petcu. Are 92 de ani, minte brici si un suflet ca painea scoasa din cuptor. A luat, in cel de-al doilea razboi mondial, Virtutea Militara. Prietenii ii spun nea Cocos, pentru ca toata viata s-a tinut tantos si elegant. A avut 7 copii, din care-i mai traiesc 5. Se mandreste cu 15 nepoti si 10 stranepoti. A ridicat trei case si, de cand i-a murit nevasta, traieste si se gospodareste singur. "Taica, pe vremea comunistilor o duceam foarte greu, marturiseste batranul, daca o vaca fata 2 vitei, unul ni-l luau cu forta. Noi ne-am impotrivit cat am putut, aici in Pietriceaua, dar jos la Brebu era vai si amar. O data m-a parat un prost ca am taiat vitelul. Ce-am mai patimit atunci! Acum e mai bine. Cine munceste are, cine nu, sta si se uita. Aeru' tine fraieru'!" Secretul vitalitatii lui nea Gheorghe? N-are unul, ci mai multe: blandetea, munca, dragostea si-o tuiculita de pruna galbena, bauta in curtea casei lui, sub salcam.