Noi semnale îngrijorătoare pentru economia Chinei: piața imobiliară scade din nou

Sectorul imobiliar reprezintă aproximativ un sfert din economia Chinei, iar semnalele din piață nu sunt îmbucurătoare, scrie Reuters într-o analiză privind prețurile locuințelor noi.

Prețurile locuințelor noi din China au scăzut în iunie față de luna anterioară, marcând a doua lună consecutivă de scăderi, iar vânzările de locuințe sunt probabil să rămână slabe în timpul verii, când cererea este de obicei la un reflux scăzut, conform unui sondaj privat.

Prețul mediu al locuințelor noi în 100 de orașe a scăzut cu 0,01% în iunie, scădere de aceeași mărime care a fost observată în mai, au arătat sâmbătă datele de la Academia Chinei Index.

Patruzeci și cinci de orașe au raportat scăderi de preț.

Pentru prima jumătate a anului, prețurile medii au crescut cu 0,01% față de aceeași perioadă a anului precedent.

„În primul trimestru, încrederea pieței, determinată de o eliberare concentrată a cererii reținute, a revenit treptat, iar prețurile păreau să se redreseze”, a spus firma de cercetare imobiliară.

„În al doilea trimestru, ritmul redresării pieței a încetinit și nu a existat suficient impuls pentru ca prețurile să crească”, a adăugat acesta.

Sectorul imobiliar al Chinei a fost introdus în ultimii doi ani într-o criză severă a datoriilor – declanșată inițial de măsurile guvernamentale de a controla datoria în creștere – cu mulți dezvoltatori neîndepliniți de plată în timp ce se luptă să vândă apartamente și să strângă fonduri.

Deși guvernele locale au implementat sute de măsuri pentru a sprijini sectorul, iar eliminarea restricțiilor dure COVID în decembrie a ajutat oarecum, sentimentul pozitiv al investitorilor față de sector a fost de scurtă durată.

„Dacă sprijinul politicii este limitat, va fi dificil ca încrederea cumpărătorilor de locuințe să se îmbunătățească”, a spus China Index Academy.

Sectorul imobiliar reprezintă aproximativ un sfert din economia Chinei.

Miracolul economic chinez din ultimii 15 ani s-a bazat pe cheltuieli majore în infrastructură pentru a crește PIB-ul. Dar în zilele noastre, pe măsură ce cererea de oțel și beton scade (din cauza crizei locuințelor, a încetinirii industriei și a presiunilor acordurilor internaționale de mediu), China trebuie să dea puțin înapoi. Acestea fiind spuse, statul încă folosește la capacitat maximă unele dintre vechile sale centrale electrice pe cărbune și construiește altele noi pentru a oferi securitate energetică și pentru a reduce prețurile în epoca de război post-Covid/Ucraina, pentru a potoli temerile de șomaj.

La baza acestor dificultăți economice se află tensiunea dintre sectorul privat și cel de stat din China, notează analistul Austin Williams în Unherd. După ani de experimentare capitalistă, în perioada imediat pre-Covid vechea gardă pro-statală a revenit în ascensiune. Dar acum Xi realizează că – odată cu rapoartele despre o criză a datoriilor la nivel național de 23 de miliarde de dolari care se profilează – este nevoie să lanseze din nou inovatorii.

Acum că investitorii privați știu că pot fi disciplinați dacă zboară prea aproape de Soare, este posibil ca liberalizarea să nu inspire genul de creștere inovatoare a economiei la care Xi spera. Aceasta este contradicția supremă în practica economică chineză.