Noi probleme pentru aeronavele A 380, după ce Airbus a anunţat stoparea producţiei acestor aparate

Compania Airbus solicită operatorilor aerieni să facă verificări la 25 de avioane A 380 după ce au fost descoperite microfisuri la nivelul aripilor unora dintre aceste modele, a anunţat Agenţia pentru Securitate Aeriană.

„Am identificat problema şi am conceput o schemă de inspecţie şi reparaţii”, a informat Airbus care spune că este procedura standard şi că zborurile nu vor fi afectate.

Potrivit RTE, EASA spune că, dacă nu sunt identificate şi remediate, fisurile pot slăbi „integritatea structurală a aripilor”, fisurile apărând la elemente de susţinere, componentele de legătura între exteriorul aripii şi armătura metalică din interior. 

Presa franceză relatează că EASA  a recomandat testarea cu ultrasunete a 25 dintre aeronavele A 380 aflate în circulaţie, mai ales la acelea mai vechi de 15 ani, după ce a primit un raport din partea Airbus despre existenţa acestor defecţiuni.

Nu este prima dată când microfisuri au fost detectate pe aripile acestor aeronave. În 2012, Airbus a cheltuit zeci de milioane euro pentru reparaţii şi compensaţii către operatorii de zbor într-un incident similar.

Printre companiile aeriene care operează zboruri cu A 380 se află Air France, Lufthansa, Emirates  şi Qantas. 

Aparatul superjumbo, cel mai mare avion de pasageri din lume nu va mai fi produs din 2021, după 12 ani în care s-a confruntat cu mai multe probleme , între care  alinierea cu cerinţele pieţei, întârzierile la producţie şi costurile mari ale operării cu astfel de aparate, care au determinat vânzări scăzute.

Potrivit G4 Media, A 380 are două niveluri sau punţi şi o capacitate de 550 de locuri. Lungimea unui A380 de la vârf la coadă se apropie de 73 de metri. Pe aripile sale pot încăpea 70 de maşini. Consumă cu 12% mai puţin combustibil pe pasager decât rivalul său american Boeing 747, este de două ori mai silenţios şi mai puţin poluant.  Are o viteză de croazieră de 900 km/h şi poate zbura aproape 15.000 de km. Potrivit constructorilor, puterea celor patru motoare Rolls-Royce este echivalentă celei generate de 1000 de maşini Humme. Costul unui atare avion ajunge la 446 de milioane de dolari.

Proiectul Airbus a eşuat din mai multe motive.

Viziunea celor de la Airbus că aceste aparate vor decongestiona aeroporturile nu s-a potrivit cu nevoile reale ale companiilor aeriene pentru aparate mai uşor de gestionat şi mai puţin costisitoare. Spre deosebire de aparatele cu două motoare care transportă pasagerii direct , avioanele superjumbo  forţează  pasagerii să aterizeze pe aeroporturi de tranzit (gen Heathrow din Londra sau Los Angeles International) şi să schimbe avionul pentru a ajunge la destinaţia finală.

Operatorii de zbori au preferat să folosească aparate mai mici care să zboare spre mai multe aeroporturi în condiţiile în care nu-şi permiteau costurile de cumpărare şi gestionare  a unor astfel de aparate, astfel că acele comenzi aşteptate de companie nu au venit.

Folosirea unui A380 este profitabilă doar dacă compania aeriană care operează aparatul reuşeşte să vândă toate locurile, iar avionul transportă numărul maxim de pasageri. Or cea mai aglomerată rută transatlantică din lume, între New York şi Londra, nu foloseşte nici măcar un A380 pentru cele circa 30 de zboruri operate zilnic.

Lipsa Infrastructurii pe multe dintre aeroporturi care a însemnat că multe pieţe nu au putut primi aceste aparate, dat fiind că presupuneau costuri dincolo de cele ale operării propriu-zise a zborurilor.