Munca la distanţă în contextul epidemiei de coronavirus. Ce măsuri pot lua angajatorii în această perioadă

În contextul creşterii numărului de cazuri de infectare cu noul virus Covid-19 pe teritoriul României, se impune ca operatorii economici să aibă în vedere o serie de măsuri pentru protejarea salariaţilor lor, arată o analiză realizată de Anca Atanasiu, Senior Associate, Radu şi Asociaţii SPRL.

Atât Codul Muncii, cât şi Legea 319/2016 a securităţii şi sănătăţii în muncă („Legea 319/2006”) asigură un cadru legislativ care să permită angajatorilor, în contextul epidemiei Covid-19, să ia măsuri pentru a proteja sănătatea salariaţilor lor.

Astfel, Codul Muncii permite angajatorilor să modifice temporar atât locul, cât şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, în cazul unor situaţii de forţă majoră sau ca măsură de protecţie a salariatului.

De asemenea, conform prevederilor Legii 319/2016, angajatorii au obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă şi de a respecta principiile generale de prevenire, de evitare şi de combatere a riscurilor precum şi de adoptare, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă. 

În acest context, o măsură importantă pe care mulţi dintre angajatori au decis sau intenţionează să o aplice o reprezintă efectuarea muncii de la domiciliul salariatului.

Care sunt însă modalităţile de punere în aplicare a acestei măsuri şi care sunt aspectele pe care angajatorii trebuie să le aibă în vedere?

Efectuarea muncii de la domiciliul salariatului ca măsură de protecţie în cazul salariaţilor care desfăşoară muncă utilizând tehnologia informaţiei

Având în vedere gradul ridicat de utilizare a tehnologiilor în derularea relaţiilor de muncă, angajatorii pot decide, ca măsură temporară de prevenire şi combatere a răspândirii virusului Covid-19, schimbarea temporară a locului muncii din cel menţionat în contractul individual de muncă, în muncă la domiciliu.

Companiile care au implementat deja o politică de efectuare a muncii la distanţă, cunoscută şi sub denumirea de Remote Work Policy, pot deţine un avantaj semnificativ în astfel de situaţii deoarece acestea le pot utiliza şi ca măsură de protecţie a salariaţilor împotriva Covid-19, având deja un cadru de reglementare implementat pe această zonă.

Ce măsuri pot lua angajatorii care nu au implementat politici de Remote Work?

Având în vedere cadrul legislativ enunţat mai sus, inclusiv angajatorii care nu au implementat o politica de Remote Work pot decide, ca măsură de protecţie, ca salariaţii să efectueze munca de la domiciliu. În acest sens, angajatorii vor trebui să stabilească:

Durata de timp pe parcursul căreia măsura muncii la domiciliu îşi va produce efectele

O astfel de măsură are un caracter strict temporar, angajatorii nefiind îndreptăţiţi să modifice unilateral locul muncii pe o perioadă nedeterminată.

Categoriile de salariaţi faţă de care aceste măsuri pot fi impuse

Pentru categoriile de salariaţi care nu îşi pot desfăşura activitatea la domiciliu (de exemplu, în cazul activităţilor de producţie, distribuţie, transport, vânzări, etc.) angajatorii pot lua în considerare introducerea unor măsuri adecvate de protecţie, precum reducerea programului de lucru sau obligativitatea purtării unor echipamente de protecţie puse la dispoziţie de către angajator, pe cheltuiala acestuia. 

Obligaţia salariaţilor de a informa angajatorul cu privire la starea de sănătate

În acest context, este esenţială comunicarea şi colaborarea cu medicul de medicina muncii, cu furnizorii externi de securitate şi sănătate în muncă sau cu reprezentanţii interni ai acestor servicii, în vederea stabilirii măsurilor de protecţie adecvate.

Aspectele de mai sus vor trebui comunicate salariaţilor utilizând mijloacele stabilite prin intermediul Regulamentului Intern aplicabil în cadrul societăţii (de exemplu, prin email sau reţeaua internă de comunicare, prin afişare la sediu şi la punctele de lucru ale angajatorului, prin comunicarea cu reprezentanţii salariaţilor desemnaţi sau cu cei ai sindicatelor, etc).

Cu toate acestea, în lipsa unui cadru anterior de reglementare a muncii la distanţă, angajatorii ar putea întâmpina dificultăţi în stabilirea măsurilor tehnice şi organizatorice adecvate pentru monitorizarea activităţilor salariaţilor, a efectuării muncii pe durata programului de lucru precum şi în aplicarea de sancţiuni în cazul nerespectării măsurilor de protecţie stabilite de angajator.

Ce pot face angajatorii pentru a preveni astfel de situaţii pe viitor?

Deşi ne confruntăm cu o situaţie fără precedent pe teritoriul României, este important ca angajatorii să fie pregătiţi şi să acţioneze în mod rapid şi coordonat în situaţii de criză. Astfel, angajatorii ar putea lua în considerare următoarele măsuri:

Implementarea unui plan de asigurare a continuităţii afacerii în cazul unor ameninţări cu impact asupra sănătăţii salariaţilor;

Implementarea unei politici de muncă la distanţă care să stabilească atât regulile generale, cât şi reguli specifice pentru situaţii excepţionale;

Revizuirea Regulamentului Intern şi a politicilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă pentru a stabili obligaţiile concrete ale părţilor în astfel de situaţii şi sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare.