Lucian Croitoru, BNR: Salariile ar trebui îngheţate cel puţin doi ani, pentru a evita intrarea României în recesiune

Economiştii au explicat adeseori că o recesiune tehnică (stagnare economică timp de şase luni consecutive) se poate transforma cu uşurinţă într-o criză economică şi financiară, dacă nu se iau măsuri urgente.

Ori, intrarea recentă a Germaniei în recesiune şi marea probabilitate ca şi Statele Unite să ajungă într-o astfel de stagnare economică, vor avea puternice efecte şi asupra economiei României, deja afectată de creşterea salariilor în paralel că scăderea unor taxe.

„Ca şi înainte de anul 2009, politica fiscală contribuie la supraînălzirea economiei şi intrările de capitaluri sunt mari. Rezultatele sunt similare cu cele înregistrate înainte de 2009: avem dezechilibre fiscale structurale nesustenabile, dezechilibre externe relativ mari (al doilea cel mai mare deficit de cont curent din UE) şi o datorie externă de 103,7 miliarde euro (iunie 2019)”, consideră Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

Potrivit acestuia, „dacă recesiunea va apărea într-un viitor relativ apropiat de anul 2019, un sudden stop nu poate fi exclus, ceea ce va duce la deprecierea monedei şi la imposibilitatea de a reduce rata dobânzii foarte mult fără a alimenta deprecierea, care ar deteriora bilanţurile celor cu datorii, încetinind creşterea economică”. 

În astfel de condiţii, spune economistul, spaţiul de manevră al politicii monetare nu poate fi utilizat în recesiune pe deplin. 

„Ceea ce îngrijorează este faptul că unii parametri ai structurii cheltuielilor sunt într-o poziţie mai precară comparativ cu anul 2008, ceea ce va face mai dificilă administrarea recesiunii. Astfel, ponderea cheltuielilor cu salariile ajustate pentru cheltuielile sociale imputabile era în 2008 de 35,1% din sarcina fiscală, iar în 2018 era de 38,9% din sarcina fiscală. Similar, ponderea cheltuielilor sociale în sarcina fiscală era în 2008 de 36,9%, iar în 2018 de 41,5 %.  În consecinţă, ponderea celor două tipuri de cheltuieli luate împreună au crescut de la 72% din sarcina fiscală în 2008 la 85,8% din sarcina fiscală în 2009, anul recesiunii severe”, consideră Croitoru.

Dacă o recesiune de aceeaşi dimensiune ar interveni în 2020 şi ponderea în sarcina fiscală a cheltuielilor sociale şi a celor cu salariile ajustate pentru cheltuielile imputabile ar fi în 2019 la nivelul din 2018, atunci înseamnă că cele două tipuri de cheltuieli luate împreună ar ajunge în 2020 la aproximativ 94,3 la sută din sarcina fiscală. 

Acest nivel nu ar mai lăsa suficient loc pentru alte cheltuieli curente şi de investiţii, forţând soluţii dureroase, susţine consultantul BNR, opinând că ar putea fi luate în calcul două scenarii, unul de creştere a impozitării, care ar aduce după sine însă şi creşterea inflaţiei, iar al doilea de îngheţare a salariilor pe o perioadă limitată, care nu va avea efecte asupra creşterii preţurilor.

„De aceea, dacă vom avea timp, cel mai bine ar fi să stopăm creşterea salariilor pentru 2 ani. Asta ar uşura mult ajustarea pe care o va impune inevitabila recesiune”, încheie economistul.