Livezile româneşti sunt înjumătăţite
0a dezastrului este reliefată însă de un inventar recent încheiat, făcut pe baza datelor din teren, care arată că suprafeţele de livezi în exploatare sunt mai mici decât cele din scripte, cu
a dezastrului este reliefată însă de un inventar recent încheiat, făcut pe baza datelor din teren, care arată că suprafeţele de livezi în exploatare sunt mai mici decât cele din scripte, cu alţi 40%. Astfel încât nu mai miră pe nimeni că pieţele sunt pline de mere turceşti, iar exporturile autohtone sunt simbolice. Astfel, în 2005 s-au exportat 9.000 tone în UE, în special cireşe, vişine, prune, în 2004 - 13.000 t, în timp ce împorturile au ajuns la 168.000 tone.
Pomii fructiferi, trataţi ca floră spontană
"Situaţia e dramatică", apreciază Cornelia Ionescu, consilier pe probleme de horticultură la Ministerul Agriculturii (MAPDR), "cât timp anual se plantează 1.000 ha şi se defrişează de patru ori mai mult".
În Cluj, de la 8.500 ha de livezi în 1990, suprafaţa s-a redus la puţin peste 4.000 ha, în timp ce în zona Fălticeniului suprafaţa livezilor s-a redus la o treime.
Principalele motive ale acestui declin sunt legate de retrocedarea terenurilor, dar şi de dispariţia unui întreg sistem de colectare a fructelor. "Cei care au primit livezile le-au tăiat, au pus porumb şi apoi au regretat, sau le-au tratat ca pe flora spontană", explică Constantin Răduc, directorul Direcţiei de Horticultură din MAPDR. Plantaţiile au îmbătrânit, noii proprietari fie nu au ştiut cum, fie nu au avut bani să le întreţină. Unele livezi, bine poziţionate, au căpătat valoare imobiliară şi au fost vândute ca atare. Au dispărut ILF-urile, care asigurau preluarea producţiei, motiv pentru care, acum, 60% din producţia de fructe se vinde pe piaţa negră sau gri, dar şi depozitele, astfel că fructele nu mai pot fi păstrate peste iarnă.
Statul s-a hotărât în acest an, după 16 ani de tăcere, să subvenţioneze 8% din costul înfiinţării unui ha de livadă. Cele 3,84 milioane RON alocate ajung pentru înfiinţarea a 2.063 ha de livezi - 779 ha de măr sau păr, 1.294 de cais şi 226 ha de arbuşti fructiferi. Grupurile de producători au mai primit bonuri valorice de patru milioane lei vechi/ha, pentru tratamente.
Importurile s-au dublat într-un an
În 2005, producţia naţională de fructe a fost de 1.151 mii de tone, iar pentru acest an se preconizează o scădere. Cel mai bun an a fost 2003, când producţia a fost de 2.089 mii tone. Exporturile de fructe româneşti sunt simbolice: în 2005 s-au exportat 9.000 tone de fructe în UE, în special cireşe, vişine, prune, în 2004 13.000 t. Importurile de fructe proaspete au fost în 2004 de 84.000 tone, iar în 2005 au ajuns la 168.000 tone.
Românii mănâncă circa 50 kg de fructe pe an, în timp ce recomandările medicilor pornesc de la o cantitate cel puţin dublă. În 2005, consumul pe cap de locuitor a fost de 59 kg, după 54 kg în 2004 şi 45 kg în 2002. În 2003, unul din anii record în producţia de fructe, pe fondul vremii favorabile, consumul pe cap de locuitor a fost de 57 kg anual.