Letonia a primit avizul pentru a intra în zona euro. De ce aderă ţara la uniunea monetară erodată de criză

Comisia Europeană a anunţat miercuri că Letonia întruneşte toate condiţiile pentru a adera la zona euro, iar statul baltic va deveni al optisprezecelea stat membru. Criza economică şi mai ales de încredere care au afectat în ultimii ani a determinat însă mai multe state, printre care România, Bulgaria, Ungaria şi Islanda, să amâne planurile de a intra în zona euro.

De la 1 ianuarie 2014, zona euro va avea 18 membri, iar letonii vor cumpăra pâine cu euro - deşi cei mai mulţi dintre ei se arată reticenţi faţă de aderarea la uniunea monetară din cauza crizei. Potrivit celor mai recente sondaje, 38% dintre letoni nu sunt de acord cu intrarea în zona euro, în primul rând din cauza ratei ridicate a şomajului şi a deficitelor bugetare uriaşe ale statelor membre. 

Problemele economice şi lipsa de încredere au determinat în ultimii doi ani mai multe state comunitare să-şi amâne pe termen nedefinit planurile de a intra în zona euro. Este şi cazul României, care avea ca obiectiv aderarea în 2015. 

Premierul leton, Vladis Dombrovskis, a declarat pentru CNBC că, din punct de vedere monetar, decizia Letoniei de a duce la bun sfârşit intenţia de a deveni parte din zona euro  este cât se poate de logică, mai ales după atacurile speculative la adresa monedei naţionale. 

„În primul rând, cursul monedei noastre naţionale, latul, este legat de cursul euro, aşa că tot ceea ce se întâmplă monedei unice europene i se întâmplă şi latului. Apoi, dacă ne uităm la euro ca monedă, vedem că nimeni nu este îngrijorat de euro din acest punct de vedere. Din contră, dacă este ceva de care se tem, este ca euro să nu aibă un curs de schimb prea puternic”, a explicat Dombrovskis. 

„Aşa că ne confruntăm cu o criză financiară şi monetară în anumite ţări, care trebuie să fie combătută - aşa că euro este cheia problemi aici”, a adăugat el. 

Letonia a suferit una dintre cele mai mari contracţii economice din UE la izbucnirea criezei. Deşi înainte de aceasta statul se aştepta la creştere economică, din cauza crizei mondiale Produl Intern Brut al Letoniei s-a contractat cu 17,7%. Guvernul de la Riga a apelat însă la un program dur de austeritate pentru a-şi redresa finanţele şi pentru a impulsiona economia. Printre măsurile aplicate se numără introducerea unei noi taxe pe proprietăţi, tăierea cheltuielilor bugetare cu 1,4 miliarde de euro şi tăierea salariilor din sectorul public. 

Totodată, a fost introdus impozitul progresiv pe venit, majorând cota pentru persoanele cu venituri ridicate. Contribuţiile sociale au fost majorate, la fel şi TVA de la 20% la 22%, însă a fost redusă cu un punct procentual în 2012. 

Măsurile dure au determinat Fondul Monetar Internaţional să avertizeze Letonia să nu exagereze cu austeritatea, un discurs adoptat în ultimul an de Fond după ce, de la începutul crizei, a fost principalul susţinător al tăierilor. 

Programul a reuşit însă să salveze economia letonă, despre care analiştii estimează acum că va înregistra o creştere de 3,7% în 2013, care o va plasa într-un loc fruntaş în UE. 

„Atunci când Letonia a fost cuprinsă de criză, faptul că nu foloseam euro a fost parte a problemei, nu parte a soluţiei. În afară de a ne confrunta cu toate problemele structurale din propria economie, a trebuit în acelaşi timp să ne apărăm moneda de atacurile speculative, iar asta a costat economia”, a explicat premierul leton. 

Şi, în ceea ce priveşte reticenţa populaţiei, Dombrovskis este convins că aceasta va scădea până în ianuarie. „Partidul nostru aflat la guvernare a promis în campania electorală aderarea la zona euro în ianuarie 2014. Am fost aleşi în două rânduri de legislative şi în baza acestei promisiuni, aşa că nu facem altceva decât să ne ţinem de cuvânt”, a adăugat el. 

Condiţiile necesare intrării în zona euro presupun ca rata inflaţiei din statul-candidat să fie cu cel mult 1,5 puncte procentuale mai mare decât media celor mai performante state din UE, deficitul bugetar al acestuia să nu depăşească 3% din PIB, cursul euro în raport cu moneda naţională să fie fix timp de doi ani, iar dobânzile nominale pe termen lung să fie cu cel mult două puncte procentuale mai mari decât cele aplicate de cele trei state din UE cu cea mai mică inflaţie.