Le Figaro: Palatele kitsch, un simbol al reuşitei sociale în România

În România, „palatele rome” sunt un fenomen arhitectural ostentativ, care reprezintă o amprentă a ascensiunii sociale pentru o minoritate criticată şi marginalizată în mod regulat, scrie publicaţia franceză Le Figaro, într-un reportaj.

Potrivit publicaţiei, aceste palate care au apărut cu miile de la sfârşitul comunismului, odată cu îmbogăţirea anumitor cetăţeni romi, sunt recunoscute prin proporţiile lor impunătoare şi faţadele bogat decorate. Coloane de marmură, balustrade din lemn, acoperişuri din tablă şi statui din ipsos se amestecă pentru a stârni admiraţia trecătorilor. Culmea bunului gust: dolarii sau logo-urile mărcilor auto ornează uneori aceste faţade.

Acoperişurile lor piramidale şi suprapuse sunt reminiscenţe ale templelor din Orientul îndepărtat. Potrivit arhitectului român Rudolf Gräf, specialist în domeniu, aceste acoperişuri reprezintă o „exacerbare” a elementelor arhitecturale tipice româneşti. Aceste clădiri diferă în funcţie de regiune. În Transilvania sunt inspirate de biserici catolice, în Banat de construcţii neoclasice, iar în sud şi est, case din baronia românească de altădată.

Uneori, aceste clădiri reproduc o clădire oficială, cum ar fi o curte din comuna Buzescu, unde Dan Finuţu, un proprietar bogat care a murit în 2012, a construit o replică a Judecătoriei din Caracal, care l-a condamnat la închisoare pentru fraudă.

În Buzescu, cunoscută precum „Disneyland al romilor”, aceste conace se înmulţesc. La 100 de kilometri de Bucureşti şi cu zeci de palate ridicate pe ambele părţi ale străzii principale, această comună de 4.000 de locuitori reprezintă o concentrare a acestui fenomen născut în anii ’90, când romii au recuperat o parte din aurul confiscat de comunişti.

Căderea regimului lui Nicolae Ceauşescu la sfârşitul anului 1989 a încurajat într-adevăr această minoritate nomadă să-şi afirme identitatea, după ce a fost redusă la sclavie timp de câteva secole şi supusă asimilării forţate sub comunism. Unii romi cu fler de investitori au cheltuit aurul recuperat sau au vândut fier vechi cu scopul de a construi aceste case pentru a impresiona spectatorii.

Aceste construcţii sunt fotografiate din abundenţă de turişti, dar nu sunt vizitabile şi poartă rar numele arhitecţilor lor. Un alt paradox este că proprietarii lor ocupă adesea doar una sau două camere, rezervând camerele somptuoase aurite şi din marmură pentru mese sociale şi alte ocazii festive. Deja multe clădiri din Buzescu sunt pustii, unele nici măcar nu sunt finalizate, din lipsă de bani.