Industria relaxării. De la moft la investiție bine gândită. Cât valorează starea de bine în România anului 2025?
0De la terapii cu gonguri și masaje personalizate până la spa-uri în mijlocul pădurii și abonamente corporate pentru angajați, bunăstarea a devenit o miză economică și culturală. Însă creșterea nu este liniară: lipsa de educație în rândul consumatorilor, provocările fiscale și decalajul urban-rural pun presiune pe un ecosistem fragil. În timp ce românii cheltuiesc miliarde în afara țării pentru servicii de wellness, jucători locali din Cluj, București sau Brașov încearcă să transforme relaxarea într-un capital intern – financiar, uman și terapeutic.
„Când discutăm despre piața de wellness în spa din România, aș putea să spun că această piață este într-o dinamică explozivă, are o creștere anuală de peste zece procente, se duce către 15 procente. Veniturile din această piață pe anul 2024 se apropie de 40 de milioane de euro, însă este mult prea puțin față de potențialul pe care îl are țara noastră. În special, dacă mă gândesc într-un fel, cu ciudă, că românii cheltuiesc peste 9 miliarde de euro în afara țării, în special în zonele exotice și cele care dețin facilități de wellness și spa”, explică Nicolae Căpușan, fondatorul SunGarden Resort din Cluj.
Potențial mare, dar subutilizat
În viziunea lui, piața locală are nu doar spații subutilizate, ci și clienți needucați în ceea ce privește experiența completă a unui spa. De la lipsa informării privind contraindicațiile la saună în cazul copiilor, până la necunoașterea beneficiilor unor terapii ca floatingul, bolurile tibetane sau sauna finlandeză, unde, spune el, „se elimină de zece ori mai multe metale grele decât prin alergare”, rămâne loc pentru un efort colectiv de alfabetizare. Tot el subliniază nevoia unei cooperări reale între jucători, inclusiv în fața provocărilor legislative și fiscale recente, care afectează întreg sectorul HoReCa.
„Avem clienți care pot cheltui 3–400 de lei pentru o experiență simplă, dar și clienți care depășesc 1000–1500 de lei pentru o zi completă de terapii și reconectare cu natura. Spa-ul nu mai e un moft. Este o formă de revenire în propriul corp, în mijlocul naturii, într-o societate tot mai fragmentată și mai digitalizată”, adaugă antreprenorul.
De la moft la igienă emoțională
Aceeași schimbare de paradigmă este observată și de terapeuții specializați. „Industria globală de masaj este estimată să ajungă la 72,5 miliarde de dolari în 2025 și să depășească 126,8 miliarde până în 2035. Masajul nu mai e considerat un moft, ci o necesitate. A devenit o formă de igienă emoțională și fizică”, spune Nicoleta Ancuța, maseur și specialist în terapii de echilibrare corporală.
Ea observă o creștere constantă a clienților fideli, dar și un interes crescut din partea companiilor pentru integrarea sesiunilor de masaj în pachetele de beneficii: „Într-o economie care te ține tot mai mult în cap și tot mai puțin în corp, masajul e o formă de reîntoarcere la sine.”
În acest context, merită menționat că România a fost inclusă pentru prima dată în raportul global „Return on Wellbeing 2025” realizat de Wellhub, o cercetare internațională care arată că liderii de business români consideră starea de bine un factor esențial pentru succesul financiar, iar 92% dintre aceștia recunosc impactul direct al sănătății mintale asupra performanței organizaționale.
Raportul mai arată că 56% dintre executivi afirmă că wellbeing-ul sprijină retenția angajaților, iar 43% spun că a contribuit la reducerea costurilor medicale. De asemenea, 55% au remarcat o influență directă asupra absenteismului, iar 41% observă un efect pozitiv asupra retenției. „47% dintre liderii care se implică personal în wellbeing au crescut bugetele alocate, în timp ce 75% afirmă că angajații apreciază aceste programe. În ciuda acestor progrese, 30% dintre CEO români identifică lipsa de implicare a angajaților drept cea mai mare barieră în implementarea eficientă a inițiativelor de wellbeing”, potrivit sursei citate.
„Cercetările noastre arată clar că directorii generali nu ezită să își asume angajamentul financiar față de starea de bine; aceștia sunt motivați de dorința de a vedea un impact real, tangibil, prin participarea angajaților. Am văzut acest lucru direct: starea de bine nu este doar un beneficiu, ci este un factor strategic pentru o productivitate sporită, o retenție mai puternică a talentelor și un profit mai eficient prin reducerea costurilor asistenței medicale. Este esențial pentru noi să recunoaștem că, deși putem avea acces unic la resurse și flexibilitatea de a ne prioritiza sănătatea, mulți angajați nu au acest lucru. Furnizarea de programe de bunăstare accesibile și cu impact pentru toți angajații nu este doar un imperativ moral; este o investiție strategică care produce randamente substanțiale în întreaga organizație”, declară Cesar Carvalho, CEO și cofondator al Wellhub.
Wellbeing-ul, de la beneficiu extra la avantaj competitiv
La nivel global, 82% dintre liderii de companii raportează o rentabilitate pozitivă a investițiilor în wellbeing. De asemenea, directorii care primesc actualizări regulate despre eficiența programelor sunt semnificativ mai predispuși să majoreze bugetele. Bunăstarea a devenit un atu strategic, nu un beneficiu opțional, o realitate care începe să prindă contur și în România.
Această tendință este confirmată și de datele furnizate de Dan Moraru, Country Lead 7card by Wellhub: „Piața serviciilor de fitness din România are o valoare de aproximativ 400 de milioane de euro, iar 40–50 de milioane reprezintă segmentul corporate wellbeing. Ambele cresc într-un ritm de 15–20% anual.”
Conform acestuia, cererea acestor tip de servicii este în plină expansiune în marile orașe, acolo unde companiile au angajați tineri, concentrați urban și receptivi la beneficiile wellbeing-ului. Când vorbește strict despre zona de fitness, el explică: „Oamenii trag pe ușa sălii, nu mai așteaptă abonamentul. E o schimbare de mindset.”
Totuși, provocările rămân în mediul rural și urbanul mic, unde lipsa de infrastructură limitează accesul la servicii.
„Este un moment-cheie în care piața are nevoie de susținere, educație și parteneriate reale. Avem în față o oportunitate economică, dar și o responsabilitate socială: să facem din starea de bine o normalitate”, conchide Nicoleta Ancuța.