Indecizii de bancher: viaţa dificilă pe care o duc „greii” băncilor internaţionale
0De când a început criza financiară, băncile centrale au redus dobânda şi au cumpărat cantităţi mari de obligaţiuni suverane, scrie publicaţia germană „Der Spiegel”.
O dată la şase săptămâni, „greii” economiei globale se întâlnesc la etajul 18 într-o clădire urâtă de birouri din apropierea unei staţii de metrou din Basil, Elveţia. Grupul o include pe Janet Yellen, preşedintele Consiliului de Administraţie al Sistemului Federal de Rezerve al SUA, şi pe omologul ei de la Banca Centrală Europeană, Mario Draghi, alături de alţi 16 oficiali ai băncilor de top din Beijing, Frankfurt, Paris şi aşa mai departe.
Aceste întâlniri au loc duminica, la amiază, şi sunt deja o tradiţie. Cei prezenţi la întrunire petrec aproximativ două ore împreună, în cadrul unei dezbateri prezidate de guvernatorul Băncii Centrale a Mexicului, Agustín Carstens. Îşi expun punctele de vedere asupra economiei şi a preţurilor de pe pieţe. Cei mai influenţi „administratori de bani” sunt convinşi că aceste întâlniri îi ajută să-şi crească bagajul de cunoştinţe. „Descoperim ce îi face pe omologii noştri să «mişte»”, spune unul dintre cei care participă la întrunirea de duminică, din Basil, citat de publicaţia germană „Der Spigel”.
În Statele Unite, membrii Consiliului de Administraţie a Rezervei Federale sunt chinuiţi de întrebarea: „A cumpăra sau a nu cumpăra obligaţiuni la trezorerie?”. În Marea Britanie, banca centrală bagă publicul în ceaţă prin anunţurile contradictorii despre variaţiile dobânzilor, iar în Europa „câinii de pază” din cadrul consiliului Băncii Centrale Europene caută noi modalităţi de a combate ratele scăzute ale inflaţiei.
În cadrul celei mai recente întâlniri a Fondului Monetar Internaţional, care a avut loc la Washington, experţii economici şi directorii executivi ai băncilor au îndemnat guvernatorii băncilor centrale să continue politica banilor împrumutaţi cu dobândă mică.
Majoritatea banilor destinaţi sectorului financiar nu au „lovit” sectorul privat sub formă de credit, aşa cum se aşteptau bancherii centrali. În schimb, băncile redirecţionează aceşti bani pe piaţa de acţiuni, unde preţurile au crescut ameţitor în ultimile luni. După liberalizare şi globalizare, sectorul financiar a fost total separat de economie.
Fluctuaţiile din acest univers economic paralel au atins dimensiuni masive în anii ’90. Totuşi, acestea au rămas orientate exclusiv spre suişurile şi coborâşurile îndurate de economie, în conformitate cu doctrina geopolitică: când preţurile cresc în timpul unei redresări, băncile centrale cresc dobânzile pentru a evita inflaţia. Când economia, intră în declin, costurile împrumuturilor sunt reduse.