Hai la vot, să nu iei un pumn în bot!

Nu-i cred pe formatorii de opinie care ne împing să ne ducem la vot, pentru că îmi dau impresia de oameni care bifează şi ei o activitate civică, îngropată în rutină.

Mihai Dobrovolschi stă cu picioarele răşchirate pe birou şi zice: „Merg la vot pentru că este singurul mod în care pot influenţa politicul românesc.(...) Nu merg la vot pentru că nimic din ce s-a vorbit nu ţine de participarea noastră europeană...“ Şi-o ţine tot aşa, într-un verbiaj care se vrea inteligent şi mobilizator, adică să mergem duminică la vot, să fim şi noi, românii, prezenţi în Europa. În acest spot, care face parte din campania „Mai contezi dacă nu votezi?“ a grupului de presă Realitatea, Dobrovolschi are aceeaşi mutră adunată de pe stradă, obosită, blazată şi ghiftuită. Nu-l cred. Nu-mi inspiră încredere.

Poate că este credibil pentru publicul său (premium?) de la Radio Guerrilla, dar mă îndoiesc. În aceeaşi campanie, Andreea Creţulescu, altă vedetă ghiftuită, ne avertizează: „Dacă nu vii la vot, după nu mai ai voie să critici...“ Chestia asta seamănă cu o punere la punct venită din partea unei cucoane ţâfnoase. 

Cel mai mare defect al acestei campanii (parcă e semnată de tânărul Mihai Tatulici de la „Scânteia Tineretului“) este lipsa de credibilitate. Nu-i cred pe formatorii de opinie care ne împing să ne ducem la vot, pentru că îmi dau impresia de oameni care bifează şi ei o activitate civică, îngropată în rutină. Formatorii de opinie şi-au... format, din păcate, nişte ticuri: la 22 decembrie rememorează Revoluţia (bla-bla-uri plângăcioase), în iunie, mineriada, la 1 Decembrie, Ziua Naţională, la alegeri, ne cheamă la vot...

Este uşor să dai sfaturi şi să fii moralizator când te mângâie în ceafă aerul condiţionat şi când ai burta plină. Cred că toate aceste „chemări la întrecere“ sunt nişte gesturi ipocrite. Cine cunoaşte clasa noastră politică mai bine decât jurnaliştii? Ei bine, tocmai ei, care în tot timpul anului îi blamează pe politicieni sau (după interes) le lustruiesc imaginea, în preajma alegerilor îndeamnă poporul să intre în „supermarketul“ electoral, să aleagă din rafturi un produs (politic) şi să-l „achite“ la casa de marcat.

Nu contează că produsul pute a corupţie şi indolenţă, că a prins mucegaiul mediocrităţii, importantă este democraţia pe care trebuie s-o salvăm prezentându-ne la vot. O crasă demagogie! Nu suntem obligaţi să punem în „coşul“ nostru de alegători (liberi) asemenea produse şi nici să le înghiţim promisiunile-purgativ. Numai de dragul democraţiei! Presa să-şi vadă mai bine de ştirile corecte, aşa încât furtunile teribile care au rupt nişte copaci să fie tratate ca nişte ploi de vară, tocmai bune să strângi în găleată nişte apă de spălat părul şi nu creierele.