EY: Patru aspecte fiscale de luat în considerare înainte de lansarea unei oferte de criptomonede

Ofertele iniţiale de monede (ICO-urile) reprezintă fără îndoială cea mai nouă tendinţă în finanţarea companiilor – peste 3 miliarde de dolari au fost atrase astfel doar în 2017. Alex Milcev, Partener şi Liderul departamentului de Asistenţă Fiscală EY România, explică ce aspecte fiscale trebuie luate în considerare înainte de lansarea unei oferte de ICO.

Potrivit lui Milcev, oficialii din multe ţări recomandă investitorilor precauţie, în plus faţă de avertizările care se emit de lideri din domeniul criptomonedelor. „Navigarea” prin ofertele ICO este complexă din multe motive, ca urmare a faptului că majoritatea jurisdicţiilor nu au decis încă modalitatea de reglementare sau impozitare a emitenţilor sau a investitorilor.

Ce sunt ofertele ICO?                            

Ofertele ICO, numite şi „token-uri” de vânzări, sunt folosite pentru a strânge fonduri pentru o companie nouă, similar finanţării prin intermediul ofertelor publice iniţiale. În loc de a acorda investitorilor acţiuni ale noii companii, ofertele ICO acordă investitorilor token-uri în criptomonede. Acestea nu conferă o cotă-parte la capitalul propriu; în schimb, de exemplu, token-urile pot fi comercializate, utilizate pentru a achiziţiona ceva de la companie sau pot acorda un drept de acces la o platformă.

Persoanele fizice sau companiile pot avea idei grozave de afaceri şi se pot avânta în oferte ICO, fără să ştie să pună întrebarea care trebuie, în special în ceea ce priveşte implicaţiile fiscale. Aspectele detaliate în continuare merită o atenţie deosebită pentru a reduce riscul de erori fiscale, altfel, investiţia poate deveni nerentabilă, spune Milcev.

1.      Alegeţi cu atenţie ţara emiterii ofertelor ICO

În ciuda unei neînţelegeri larg răspândite, spune Milcev, este inadecvat să spunem că anumite jurisdicţii „nu impozitează” ofertele ICO. În orice caz, scopul unei oferte ICO de a realiza o rată a impozitului zero sau foarte scăzută la emitere şi chiar în timpul tranzacţionării sau operaţiunilor ulterioare nu este o fantezie. În realitate, în timp ce majoritatea ţărilor nu prevăd reglementări clare cu privire la ofertele ICO, multe au făcut declaraţii oficiale care dau indicii cu privire la reglementările care ar putea fi adoptate.

Situaţia schimbătoare poate crea oportunităţi pentru ofertele ICO planificate cu atenţie. Obiectivul este găsirea unei structuri corespunzătoare pentru strângerea de fonduri care să diminueze costurile cu impozitele directe şi indirecte, iar alegerea jurisdicţiei/domiciliului pentru entitatea care emite ofertele ICO este foarte importantă. Trebuie să fie un domiciliu corespunzător din punct de vedere al reglementărilor, şi, de asemenea, eficient din punct de vedere fiscal.

Hong Kong este un astfel de exemplu de jurisdicţie fără reglementări fiscale specifice privind ofertele ICO şi, prin urmare, principiile fiscale generale şi jurisprudenţa oferă îndrumare. Cu toate că majoritatea ofertelor ICO sunt emise în scopul strângerii de fonduri, diferite de ofertele IPO convenţionale care conferă cote-parte la capitalul propriu celor care subscriu la acţiuni, ofertele ICO pot da naştere la diferite drepturi şi obligaţii pentru investitori.

Exemple de întrebări pe care le iau în considerare autorităţile fiscale atunci când decid cum să trateze o ofertă ICO:

§     Care sunt motivele/ intenţiile contribuabilului?

§     Cum vor fi utilizate fondurile obţinute din lansarea ICO?

§     Care sunt drepturile şi obligaţiile parţilor?

§     Unde vor fi localizate persoanele care vor desfăşura activităţile relevante?

§     Care este tratamentul contabil al câştigurilor din ICO?

În mod normal, documentaţia precum white paper, memorandum-ul de vânzare a token-urilor şi alte documente legale sunt un punct de pornire în determinarea răspunsurilor la aceste întrebări, dar în cele din urmă, autorităţile fiscale vor lua decizia finală.

2.      Planificaţi pe îndelete structura companiilor şi preţurile de transfer

La fel de importantă ca alegerea domiciliului este şi hotărârea privind structura companiilor, în special în cazurile în care sunt entităţi diferite în cadrul grupului de companii care întreprind activităţi diferite, cum ar fi emiterea token-urilor, dezvoltarea platformelor, vânzări/marketing, funcţii suport, etc.

Obiectivul este reducerea costurilor fiscale legate de dividendele şi câştigurile de capital obţinute şi limitarea riscului de a crea o prezenţă impozabilă în ţări în care s-ar putea desfăşura anumite activităţi de dezvoltare şi altele auxiliare. Factori de luat în considerare:

• Rezidenţa fiscală şi cetăţenia fondatorilor/ acţionarilor
• Substanţa în ceea ce priveşte alegerea locaţiei în contextul întregii companii
• Modelele de contract utilizate pentru angajarea furnizorilor de servicii
• Activităţile desfăşurate de societate după lansarea ICO
• Relaţia între părţile afiliate

3.      Nu subestimaţi natura complexă a impozitelor pe proprietatea intelectuală

Scopul cel mai des întâlnit al unei oferte ICO este dezvoltarea platformei, care generează adesea şi proprietate intelectuală (PI). În aceste cazuri, obiectivul este creşterea utilizării stimulentelor fiscale disponibile pentru domeniul cercetării şi dezvoltării (R&D) şi, presupunând că este păstrată proprietatea intelectuală, minimizarea costurilor fiscale legate de profiturile care decurg din utilizarea sa viitoare.

Consideraţii relevante la stabilirea unei structuri PI eficiente din punct de vedere fiscal:

§     Tipul şi natura PI create

§     Locaţia unde are loc crearea, dezvoltarea, întreţinerea, protecţia şi exploatarea, precum şi locaţia entităţii ce controlează aceste funcţii

§     Deţinerea legală a PI şi orice drepturi contractuale legate de aceasta

§     Tratamente fiscale favorabile pentru cercetare/ dezvoltare/ PI

§     Tratamentul fiscal al redevenţelor, inclusiv impozit reţinut la sursă şi tratamentele favorabile din tratatele de dublă impunere

4.      Priviţi în viitor pentru a cântări cu atenţie cerinţele fiscale “de rutină”

Ofertele ICO au adeseori drept rezultat distribuirea către investitori a unei alte criptomonede, cum ar fi Ethereum sau Bitcoin. Planificatorii ofertelor ICO trebuie să ia în considerare modul în care mişcarea ulterioară a valorii de piaţă a unei astfel de criptomonede poate să fie impozitată.

Întrebări de răspuns:

• Vor fi  cheltuielile angajate în activităţile de dezvoltare deductibile din punct de vedere fiscal?
• Cum vor fi organizate, tarifate şi documentate tranzacţiile părţilor afiliate?
• Vor crea activităţile viitoare de dezvoltare, dacă sunt întreprinse în jurisdicţii diferite, o prezenţă/sediu permanent impozabil?
• Vor declanşa activităţile unei companii obligaţii fiscale indirecte, cum ar fi impozite pe bunuri şi servicii sau taxa pe valoare adăugată?
• Care vor fi cerinţele de depunere ale declaraţiilor fiscale pentru entităţile din grupul de companii?

Toate aceste cerinţe fiscale de impozitare vor afecta nu doar obligaţiile administrative ale contribuabilului, dar şi costurile aferente desfăşurării afacerii. Deoarece ofertele ICO reprezintă modalităţi de finanţare noi şi încă nereglementate, consideraţiile fiscale pentru acestea sunt de fapt mai complexe şi au nevoie de consultanţi cu experienţă în administraţiile fiscale nu doar ale ţării fondatorilor şi ale ţării de emitere a ofertei ICO, dar şi ale multor altor ţări unde fondatorii sau investitorii pot avea rezidenţa sau pot fi prezenţi.

În timp ce ofertele IPO continuă să fie mai ample decât ofertele ICO, impactul semnificativ pe care fenomenul ICO îl are asupra peisajului de servicii financiare continuă să ofere fintech –urilor şi investitorilor oportunităţi semnificative de explorat.