EFE: „Bombă cu ceas“ demografică greu de dezamorsat din Europa Centrală şi de Est

Europa Centrală şi de Est se confruntă cu o gravă problemă demografică, pierzându-şi populaţia din cauza instabilităţii economice şi politice, a respingerii imigraţiei şi a plecării masive a tinerilor în străinătate. „Bomba cu ceas“ este expresia folosită pentru a descrie această situaţie de către prim-ministrul ceh, populistul Andrej Babis, în cadrul Celui de-al treilea congres demografic care a avut loc la Budapesta.

O bombă cu ceas care afectează multe din ţările din zonă, potrivit unei informări recente a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), care avertizează că, în următoarele decenii, ţări precum Bulgaria, Letonia, Lituania sau Ucraina vor pierde până la 20% din populaţia actuală.

Pierderi de peste 20 de milioane de locuitori

Potrivit ONU, populaţia totală a ţărilor din Europa de Est şi din zona baltică (fără a include Rusia) va scădea de la 153 milioane, în prezent, la 130 milioane în 2050, în timp ce în Balcani populaţia va scădea de la 34 la 29 milioane.

Polonia va pierde, în următorii 31 de ani, cinci din cele 38 milioane de locuitori (13%), Ungaria va pierde 12%, iar în Bulgaria şi Letonia pierderea estimată populaţiei se va dovedi şi mai mare, de până la 25%.

După căderea cortinei de fier în 1989, economiile din această regiune au trecut printr-o criză, iar creşterea şomajului şi reducerea ajutoarelor sociale au afectat natalitatea, a explicat pentru EFE Attila Juhászm un expert în demografie.

„Reacţiile demografice se adaptează mai lent îmbunătăţirii situaţiei economice“, a avertizat Juhász, care a explicat că o posibilă recuperare demografică a fost afectată şi mai mult de criza financiară din 2008.

Migraţia – altă cauză

Alt factor pentru pierderea populaţiei în aceste ţări este emigraţia care, cu anumite excepţii, a accelerat odată cu integrarea în Uniunea Europeană, când mulţi au profitat de libera circulaţie pentru a-şi căuta de lucru în alte ţări mai bogate din Uniune.

Criza din 2008 şi deschiderea pieţei muncii din Austria şi Germania, în 2011, au dus la creşterea numărului de persoane – în special tineri mai bine calificaţi şi cu educaţie mai bună – care au plecat în străinătate în căutare de oportunităţi.

Juhász este de părere că atât pentru a-i determina pe tineri să aibă copii, precum şi a-i convinge să nu plece din ţara de origine „este nevoie de un sistem economic şi de o viziune de viitor stabile“.

De exemplu, este esenţial să existe suficiente grădiniţe, să fie îmbunătăţite condiţiile de lucru, să aibă loc o integrare a femeilor pe piaţa muncii şi să se reducă diferenţele salariale.

„Din acest punct de vedere, Europa de Est este foarte mult în urma Franţei sau a ţărilor din Scandinavia“, apreciază expertul ungar.

Teren pentru populişti

În unele ţări din regiune, liderii politici naţionalişti sau ultranaţionalişti, precum premierul ungar Viktor Orban, au făcut legătura între refacerea demografică şi „supravieţuirea naţiunii“. Pentru Orban, precum şi pentru alţi lideri politici est-europeni, imigraţia nu este o soluţie în faţa diminuării populaţiei, deoarece ei consideră că sosirea de străini pune în pericol cultura creştină şi europeană.

Drept alternativă, în luna aprilie a anului trecut, Ungaria a lansat un program „pentru apărarea familiei“, care implică scutiri fiscale şi sprijin financiar pentru femeile căsătorile cu vârste cuprinse în 18 şi 40 de ani care decid să aibă copii. Efectul acestor măsuri rămâne însă de urmărit.

În orice caz, toate ţările din Europa Centrală şi de Est se confruntă în prezent cu o acută lipsă de forţă de muncă. În România, lipsesc peste 40.000 de lucrători, în Ungaria lipsesc 80.000 de muncitori, iar în Cehia cifra sare de 300.000.

Acesta este motivul pentru care, în pofida discursurilor antiimigraţie, guvernele acestor ţări aplică politici mai pragmatice, oferind permise de lucru pentru străini care provin din ţări europene, dar care nu fac parte din UE, precum Ucraina sau Serbia.

Afinitatea culturală sau chiar lingvistică a acestor lucrători, comparativ cu imigranţii proveniţi din ţări africane sau asiatice, mai ales dacă sunt musulmani, este unul dintre principalele argumente pentru „a îndulci“ discursul antiimigraţionist.