Cum vor resimţii cetăţenii, salariaţii şi furnizorii de utilităţi insolvenţa primăriilor

Insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale poate fi o soluţie reală pentru problema datoriilor acestora, însă cererile creditorilor de a obţine insolvenţa acestor structuri vor fi destul de rare din cauza legislaţiei, consideră reprezentanţii Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR). Cum vor resimţi insolvenţa actorii care iau parte sau au legătură cu această procedură?

În principiul, autoritatea administrativ-teritorială intrată în insolvenţă are numai avantaje. Aceasta nu mai poate fi executată silit, nu mai acumulează penalităţi şi dobânzi pentru creanţele neachitate la termen, iar planul de redresare poate micşora datoriile prin reeşalonare sau ştergerea lor, arată specialiştii CITR.

Cetăţenii. Unitatea administrativ teritorială nu îşi încetează activitatea, serviciile publice esenţiale nu pot fi întrerupte, însă ar putea fi instituite taxe şi impozite suplimentare până la încetarea stării de insolvenţă.

Salariaţii. Planul de redresare poate prevedea reduceri de personal.

Beneficiarii serviciilor publice esenţiale. Serviciile publice esenţiale nu pot fi întrerupte. Atât administartorul judiciar, cât şi ordonatorul principal de credite trebuie să ia toate măsurile pentru a menţine aceste servicii în funcţiune.

Contractanţii ce au contracte în derulare. Contractele în derulare pot fi menţinute sau denunţate unilateral de către administratorul judiciar cu aprobarea autorităţii deliberative.

Furnizorii de utilităţi (electircitate, gaze, apă, telecomunicaţii) ai unităţii. Aceştia nu pot refuza furnizarea serviciilor pe perioada insolvenţei, chiar dacă unitatea are datorii anterioare neachitate. Datoriile acumulate în timpul procedurii vor trebui plătite la scadenţă. Totuşi, legea nu distinge cele două situaţii şi, prin urmare, teoretic, furnizarea utilităţilor nu poate fi întreruptă chiar dacă valoarea acestora nu este achitată nici măcar în timpul procedurii, arată reprezentanţii CITR. 

Creditorii unităţii administrative. Creanţele curente din timpul procedurii vor fi plătite la data scadentă, în timp ce creanţele anterioare intrării în insolvenţă vor putea fi eşalonate la plată sau chiar reduse total sau parţial. În timpul procedurii, unitatea nu poate fi executată silit sau acţionată în judecată.

Ordonatorul principal de credite. Va avea atribuţiile limitate doar la activitatea financiară şi de gestiune a activelor unităţii şi va fi supravegheat de administratorul judiciar. În anumite condiţii, aceste atribuţii pot fi suspendate şi exercitate de către administratorul judiciar.

În ciuda apariţiei Ordonanţei Guvernamentale privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, specialiştii Casei de Insolvenţă Transilvania estimează că  cererile creditorilor de a obţine insolvenţa primăriilor vor fi destul de rare. Procedura poate fi deschisă la cererea primarilor (în cazul primăriilor) sau a preşedinţilor consiliilor judeţene (în cazul judeţului), ori de către un creditor sau un grup de creditori, cu o creanţă totală ce depăşeşte 50% din bugetul unităţii. Acest plafon ce condiţionează intrarea în insolvenţă credem că va constitui un impediment major pentru creditorii ce doresc să ceară deschiderea procedurii. În cazul în care datoriile depăşesc 15% din bugetul general şi sunt mai vechi de 90 de zile, administraţia respectivă se consideră în criză financiară.

Insolvenţa se desfăşoară sub controlul unui judecător sindic, care constată existenţa stării şi numeşte un administrator judiciar. Criteriile desemnării acestuia nu sunt menţionate în lege, iar numirea administratorului care se va ocupa de caz rămâne la alegerea judecătorului.