Exclusiv Cum pot fi reformate, fără scandal, sporurile bugetarilor și pensiile speciale. Economist, despre pachetul II de austeritate

Măsurile din pachetul II de austeritate prezentate de premierul Bolojan sunt destul de vagi, spune economistul Liviu Deceanu. Între alegerea unor reforme cu impact minim, „de ochii lumii” și a unor decizii radicale, de genul „tăierilor cu drujba”, economistul crede că se va alege calea de mijloc.

Premierul Ilie Bolojan a prezentat, la final de săptămână, elemente din cel de-al doilea pachet de măsuri fiscale, care vizează reducerea deficitului bugetar, restructurarea companiilor de stat, combaterea evaziunii fiscale și eficientizarea sistemelor publice.

Bolojan a explicat că este vorba în primul rând despre reforma pensiilor speciale, prin eliminarea excepțiilor, calculul corect al pensiilor și intrarea în pensie la vârsta generală.

Apoi, vorbim despre reforma companiilor de stat și a autorităților autonome. „Vom restructura autoritățile autonome de tip ASF, ANCOM și ANRE. Vom reduce numărul de membri și indemnizațiile din consiliile de administrație și vom transparentiza activitățile și contractele”, a precizat premierul.

De asemenea, Bolojan vizează reforma administrației locale și centrale prin redimensionarea aparatului bugetar, prin descentralizare și digitalizare.

În plus, o altă prioritate va fi combaterea evaziunii fiscale și a fraudării banului public – prin modificări legislative și prin îmbunătățirea activității ANAF. De asemenea, o prioritate va fi urgentarea accesării fondurilor europene și prioritizarea investițiilor cu impact direct în dezvoltare.

„Adevărul” a discutat despre măsurile vehiculate cu economistul Liviu Deceanu, cadru didactic la Facultatea de Studii Economice și Gestiunea Afacerilor, din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

„Problema mare este legată de încrederea internă”

Adevărul: Cum analizați ultima perioadă din punct de vedere economic?

Liviu Deceanu: România a avut de-a face cu un risc politic în sensul componentei politice a riscului de țară. Mă refer la evaluările agențiilor de rating, care se uită la starea economiei, la climatul instituțional, stabilitatea politică. În sensul acesta mă refer la risc politic, nu mă refer la partide. Deci a avut un risc politic ridicat, un vârf de risc politic cu alegerile din toamnă, toată lumea europeană s-a speriat că vom avea extremiști la conducere, vom deveni izolaționiști, ați văzut cum au reacționat piețele, bursele și așa mai departe.

După anularea alegerilor s-a mai temperat riscul politic, piețele și-au revenit, dobânzile au scăzut, bursa și-a revenit și așa mai departe.

După care a fost o perioadă mai de acalmie și iar am avut risc politic cu alegerile de anul ăsta, din primăvară. Iarăși a apărut teama că vine celălalt extremism, mai tânăr. După care și riscul acesta politic s-a disipat.

România a trecut printr-un episod de risc politic, în care au apărut anumite elemente conjuncturale. Rămân însă problemele structurale. Problemele conjuncturale țin de ceva ce se întâmplă, de un context anume. Cele structurale se referă la țesutul economic al țării. Și aici, din păcate, România a evoluat prost. Din cauza, nu știu, mi-e greu să vă zic eu dacă e incompetență, dacă e rea credință, dacă e lipsă de responsabilitate, dar a evoluat foarte prost macro din perspectiva finanțelor publice.

Și aici avem două componente. Deficitul bugetar foarte mare, cel mai mare din Uniunea Europeană, și datoria publică, care vedeți e aproape de 60% din PIB. Deci astea sunt problemele mari, macro, ale României. Și chiar dacă am scăpat de acel risc politic imediat, de acele cauze conjuncturale, am rămas cu acestea structurale. Acestea nu le șterge nimeni cu buretele până nu facem ceva.

Acum, faptul că în sfârșit avem un guvern, avem un premier care vrea să lupte cu aceste dezechilibre, să restabilească credibilitatea României pe plan internațional și intern, e un lucru bun. Ce am constatat este că, într-o prima fază, s-a restabilit încrederea externă. Deci, străinii ne percep un pic mai bine, adică piețele, creditorii, ați văzut că și bondurile emise de statul român au fost toate cumpărate și totul este ok. Deci încrederea externă mi se pare că s-a cam restabilit.

Cu ce problemă am rămas?

Problema mare, după părerea mea, este legată de încrederea internă. Pentru că există ideile astea de inechitate, faptul că unele categorii plătesc mai mult decât altele, se ia destul de mult de la o pătură oarecum medie și încă nu știm exact ce se întâmplă cu sporurile, cu sinecurile, cu companiile de stat, cu pensiile speciale.

Deci aici e problema, restabilirea încrederii interne. Pentru că ați văzut, în intern există multe nemulțumiri, există așteptări foarte, foarte mari. Și noi, în pachetul 1, am văzut totuși creșteri de taxe, deci măsuri fiscale, care, sigur, duc la un cost mai ridicat al vieții, au caracter inflaționist pentru că orice creștere de TVA duce la inflație și sunt previziuni deja de inflație de 8%, care e foarte mult.

Noi am avut deja puseuri inflaționiste de care am scăpat, acum 2 ani, dar acum dacă mărim TVA, mărim prețuri, iar avem inflație. Deci pentru oameni, calitatea vieții suferă și atunci așteptările lor sunt mai mari. Vrem să vedem că se întâmplă și la vârf. Iar pachetul 2, eu așa-l percep, e ca o continuare a pachetului 1 la care sunt expuși și cei mai de la vârf.

„Măsurile din pachetul II de austeritate par cam vagi” 

Cum vi se par măsurile vehiculate în pachetul II?

Mi-a plăcut ceea ce am văzut, doar că par încă vagi aceste măsuri. La pachetul 1 era mult mai clar. Aici e foarte vag pentru că se merge pe principii.

Legat de pensiile speciale, sigur, clar avem nevoie de chestia asta, dar nu știm până unde se va merge.

La reforma companiilor de stat se poate merge inclusiv la listarea pe bursă a unor companii. Nu total, ca să nu se piardă pachetul majoritar, pentru că unele companii trebuie să rămână controlate de stat. Dacă se listează pe bursa, în primul rând, este nevoie de transparență, de publicarea rapoartelor specifice unei companii listate. Totul e mult mai transparent. Procesele de decizie sunt mai transparente. Managementul devine mult mai eficient, bazat pe atingerea unor indicatori, atingerea unor rezultate. Ar fi mai bine decât acum, când e o gaură neagră.

Nu neapărat salariile directorilor, cât mai ales eficiența și performanța economică vor avea de câștigat. Merge un pic pe principii de guvernanță corporativă din privat. Deci asta este o chestie super, dacă se întâmplă.

Legat de aparatul bugetar, sigur că și acolo sunt oameni care lucrează și care au un rol important. Trebuie făcut un studiu clar și trebuie văzut dacă se poate redimensiona, dar nu din pix. Aici nu bănuiesc că se va ajunge la chestia asta.

Se vor putea face până la final de lună iulie, așa cum s-a promis că va fi adoptat pachetul, toate analizele necesare pentru redimensionarea aparatului bugetar?

În ideea în care deja se lucrează de ceva vreme, e posibil să fie făcute la timp analizele. Dacă au făcut numai acum grupul de lucru, eu sunt sceptic. Dacă e făcut totuși de mai de mult și s-a analizat măcar de o lună, atunci e posibil, dar mi se pare un orizont de tip cam scurt pentru că acolo sunt analize serioase și vorbim de sute de pagini.

„Mi-e frică ca acest pachet 2 să nu fie decât o chestiune care să-i facă pe oameni să accepte mai ușor pachetul 1”

Ce observații aveți legat de propunerea de combatere a evaziunii fiscale prin ANAF?

România, chiar și înainte de a avea aceste taxe mai mari, TVA mai mare, de exemplu, sau accize mai mari, a avut taxe și nu le-a putut colecta. Deci noi eram cei mai slabi la colectare din Uniunea Europeană.

Dacă tu ai taxe și nu le poți colecta, de ce să crezi că dacă ai taxe mai mari le vei putea colecta mai bine? Aici trebuie să discutăm despre curba lui Laffer, care zice că dacă vrei să colectezi mai mulți bani la buget, pui taxe mai mari. Și într-o primă fază, primești mai mulți bani, oamenii se conformează, dar dacă tot mărești, tot mărești taxele, ajungi la un punct când deși ai taxele mai mari, încasezi mai puțin sau chiar deloc. De ce? Pentru că oamenii nu mai suportă și intră în zona de economie subterană, intră în zona de economie neagră, muncă la negru, chiar greve fiscale. Și atunci, degeaba tu tot pui taxe că nu le mai colectezi, deoarece lumea nu mai cooperează.

În speță sună foarte bine toate aste măsuri și cu digitalizarea ANAF-ului, sunt chestiuni pe care noi le auzim de mult timp. Trebuie acum să le și vedem. Mie mi-e frică de un singur lucru: ca acest pachet 2 să nu fie decât o chestiune care să-i facă pe oameni să accepte mai ușor pachetul 1.

Dacă se aplică cu adevărat și găsesc soluții care să fie mult mai cuantificabile, lucrurile vor arăta bine. Pachetul 1 este cuantificabil. Aici e mai vag, ține mai mult de principii. Dacă reușesc asta va fi probabil unul dintre cele mai bune guverne de după 90. Cine știe? Și va da credibilitate și va motiva oamenii să se implice. Dar trebuie să apară lucruri foarte concrete.

„Dacă se vine cu drujba, reacțiile vor fi foarte puternice”

Toate aceste măsuri vehiculate pot fi transformate în schimbări radicale sau în măsuri cu mică importanță. De exemplu, pensiile speciale se pot desființa la magistrați sau se pot reduce cu 1%. Ce variantă credeți că va fi aleasă, având în vedere realitățile din societatea românească?

Eu cred că există o rezistență din partea sistemului apropo de pensiile speciale, caz în care sunt niște legi care vor fi foarte greu de schimbat, deci este clar că nu vei putea să faci ceva foarte dureros pentru categoriile acelea.

Părerea mea este că ar trebui ceva totuși mediu spre ușor, inițial, adică să nu generezi un conflict social nici din partea cealaltă sau un val de procese și apoi CCR-ul să zică că nu se pot face schimbări.

Multe avantaje sunt prevăzute în lege și atunci sunt foarte greu de schimbat. Deci dacă mă întrebați pe mine, eu aș zice că se vor luam măsuri totuși de nivel mediu, nu ceva similar cu ceea ce face Javier Milei, președintele Argentinei, care a venit cu „drujba bugetară”. Dacă se vine cu drujba, reacțiile vor fi foarte puternice.

În concluzie, în ceea ce privește companiile de stat, introducerea unui sistem similar cu cel din mediul privat va avea efecte pozitive. Dacă se merge pe ideea asta de transparentizare, listare parțială la bursă, eu cred că va fi bine la companiile astea. Vor putea înregistra chiar profituri și profiturile acestea vor ajunge la stat în mare parte.

Dacă vorbim de concedieri, tăieri de salarii, sporuri, pensii, aici aș merge pe intensitate medie, pentru că dacă ești mult prea dur, ajungi în alte probleme. Nu că le țin partea, dar sunt realist.