Clarificarea proprietatii terenurilor si a conductelor amana pana in iunie privatizarea Distrigaz-Sud
0Ministrul Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, a surprins prin declaratiile facute in legatura cu prelungirea termenului final de privatizare a Distrigaz-Sud si Nord de la 31 martie la 30 iunie
Ministrul Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, a surprins prin declaratiile facute in legatura cu prelungirea termenului final de privatizare a Distrigaz-Sud si Nord de la 31 martie la 30 iunie 2004. Insistand pe ideea unui termen mai realist, Dan Ioan Popescu a spus ca prefera o "privatizare cu toate subiectele clarificate decat un proces care sa ridice probleme postprivatizare". Chiar daca termenul de privatizare a acestor societati a fost initial prevazut pentru 31 decembrie 2003 si apoi pentru 31 martie 2004, Dan Ioan Popescu explica: "Impunerea unui termen este un dezavantaj pentru vanzator, iar investitorul ar putea avea un avantaj semnificativ in negocierea pretului tranzactiei, care s-ar putea reduce cu 30-40% in beneficiul cumparatorului." Din interviul acordat ziarului Adevarul, de catre Liviu Duinea, directorul general al Distrigaz-Sud, se intelege clar ca, intr-adevar, exista cel putin doua probleme majore care, chiar daca ar dori romanii sa le grabeasca, nu accepta nici investitorii sa nu le clarifice. Este vorba, in primul rand, de clarificarea proprietatii unor terenuri peste care trec conductele de gaze, atat ale Distrigaz-Sud, cat si Nord, precum si de modificarea normelor legislative privind tevile si conductele care se afla in proprietate privata, dar care sunt intretinute si exploatate de Distrigaz. Acestea, contra unei despagubiri, ar putea trece in proprietatea Distrigaz-urilor pentru a se clarifica si aici proprietatea.
- Domnule director, in procesul de privatizare pe care il parcurge in prezent Distrigaz-Sud au aparut o serie de probleme care, se pare, ca cer o lamurire fara echivoc.
- Privatizarea unor asemenea societati prestatoare de servicii catre industrie si catre populatie implica niste responsabilitati pe care toata lumea le cunoaste. La discutii si negocieri cu cei interesati, care vin cu echipe de cate 30-40 de specialisti, luam in analiza la sange fiecare segment de activitate, in special acolo unde intervin disfunctionalitati. Practic, acestea sunt privite diferit de partile aflate in discutii. Ei pot avea un punct de vedere in raport cu propria lor legislatie, noi altul, potrivit cu legislatia Romaniei.
Una dintre cele mai dificile probleme o reprezinta proprietatea terenului. Pana s-a pus pe picioare intregul sistem prin care sa-ti inregistrezi proprietatea, care iti permite sa ajungi la cadastru, parcurgi o perioada inimaginabil de dificila. Aceasta cu atat mai mult cu cat pana acum 14 ani nici nu putea fi vorba de o alta proprietate decat cea a statului si cand nici nu existau asemenea sisteme si proceduri care, de fapt, in prezent, au tocmai rolul de a proteja proprietatea. Acestor procedee si sisteme evident ca trebuie sa li se supuna si Distrigaz-Sud sau Nord, chiar daca se afla ele in graba privatizarii.
Cert este ca este foarte greu sa reconstituim proprietatea care, acum 60 de ani, de exemplu, poate a apartinut domeniului public sau al primariei. De exemplu, Distrigaz-Sud are o statie de gaze de cand e lumea, al carui teren il revendicam. Terenul nu figureaza in proprietatea vreunei autoritati locale sau publice, recurgem la martori sau la vecinii care pot revendica oricand respectivul teren ca fiind al lor. Numai daca acestia nu-l revendica se poate depune documentatia pentru a intra in proprietatea Distrigaz-Sud. Cert este ca fara semnatura primariilor si a oficialilor cadastrali nici nu poti merge sa revendici titlul de proprietate. Se intampla si la Distrigaz, evident, la o scara mai mica, ceea ce se intampla si la Petrom, unde exista 80-90 de mii de hectare care inca nu au actele in regula. In ceea ce priveste punctual Distrigaz-Sud inca mai avem 50-60 de pozitii cu proprietatea nelamurita.
Viitorul investitor vrea sa stie foarte clar situatia conductelor
- Ce alta problema mai urmeaza sa fie clarificata?
- Este vorba de dezvoltarea sistemului de gaze in Romania care, de fapt, dupa 1990, s-a facut cu banii beneficiarilor. Daca beneficiarul a fost un cetatean, un consiliu local, o asociatie de cetateni sau un investitor puternic, dar care si-a platit lucrarea de racordare la sistemul Distrigaz, conform Constitutiei si legilor actuale, el este proprietarul de drept. Desigur, lucrarile sunt date in exploatare si intretinere la Distrigaz-Sud, ca doar n-or umbla cetatenii de capul lor la instalatiile de gaze! Caci atunci am sari cu toti in aer! Desigur, racordarile noilor beneficiari nu se fac abuziv, ci cu acordul investitorilor initiali. Deci, aceste conducte finale nu se afla in patrimoniul nostru, drept pentru care, mai ales dupa 1995, cand a luat amploare sistemul, le-am tinut o evidenta separata. Culmea este ca Distrigaz avand aceste conducte in exploatare si intretinere cheltuieste bani cu ele, desi nu le are si in proprietate.
Insa viitorul investitor vrea sa stie foarte clar situatia lor, ce cumpara, in final, de la noi. Cumpara conducta sau teava intreaga sau pe jumatate. Aici vor fi implicate si niste acte normative, fara sa fie vorba de nationalizare. Probabil ca vom gasi un sistem de despagubire unanim acceptat, acceptat inclusiv de statul roman, astfel incat sa se evite posibile nemultumiri atat din partea actualilor proprietari, cat si din cea a viitorilor investitori. Mentionez ca Distrigaz nu are gard precum o fabrica.
- Incepand din '94, sistemul gazeifer s-a dezvoltat destul de puternic, in special la consumatorii casnici. S-au ridicat restrictiile consumului de gaze la populatie, dar aceste restrictii nu s-ar putea reintoarce din momentul schimbarii proprietarului?
- Nici pomeneala. Sistemul se afla in dezvoltare, proces care va continua capatand ramificatii noi si incluzand localitati noi. Este atat de dinamic acest sector incat ar fi posibil ca din momentul semnarii contractului intre statul roman si investitor si pana la intrarea investitorului in birou, reteaua Distrigaz-Sud sa mai creasca cu cel putin 50 de abonati. Aceasta este o alta caracteristica a acestui gen de societate. Nu sta pe loc ca o uzina, ca o fabrica. Este un serviciu inimaginabil de dinamic, de viu, de care cetateanul are neparata nevoie.
- In cazul acesta, cum stati cu angajatii? Se mai poate vorbi de disponibilizari?
- S-a batut intens moneda pe disponibilizare de personal, dar nici nu mai poate sa fie vorba de asa ceva in elanul si dezvoltarea in care se afla sectorul. In plus, exista niste normative tehnice care ne impun controale chiar si la doua zile pentru unele statii. Iar aceste normative trebuie sa le respecti cu sfintenie caci cu gazele nu te joci. Iar cand se intampla accidente nu vine nimeni sa-ti zica: "Stai ca raspund eu in fata legii!" La 1 milion de abonati cati are, in prezent, Distrigaz-Sud, trebuie sa ai si suficiente echipe tehnice de urmarire, supraveghere si intretinere.
- Dupa preluarea Distrigaz-Sud, noii proprietari nu vor recurge imediat la scumpirea gazelor?
- Daca facem o medie a ultimilor trei ani, Distrigaz-Sud a raportat profit si am fost mandru de acest lucru. Dar daca ma gandesc ca este una din primele zece companii din Romania ca marime, pot spune ca profitul de 10 milioane de dolari pe 2003 este un profit mic. Aceasta tocmai datorita faptului ca tinem un pret global pentru cetateni.
- Din pretul actual al gazelor naturale care este tariful care ii revine Distrigaz-Sud?
- Calculul este extrem de simplu. La un pret al gazelor de 120 USD/1000 Nmc, Distrigaz-Sud incaseaza un tarif de distributie de 22 USD/1000 Nmc. Din acesti bani facem si investitiile in conductele expirate, ne dezvoltam, platim salariile si platim creditele pentru importurile de gaze pentru perioada iernii.
- Care este factura zilnica pentru gazele din import?
- Ca si in iarna trecuta, Distrigaz-Sud plateste 1 milion de dolari pe zi, valoarea consumului zilnic al gazelor din import.
Numai pentru luna noiembrie 2003, CET-urile datoreaza 350 miliarde lei Distrigaz-Sud
- Domnule director, in contextul in care numarul de abonati a crescut cu 50% in ultimii trei ani, iar productia interna de gaze este limitata, distributia de gaze este o afacere in Romania?
- Cum sa nu fie o afacere. Cu cat vinzi mai mult si ai mai multi clienti, cu atat cifra de afacere creste, deci automat si profitul. Personal am observat doua lucruri in contractele comerciale ale Distrigaz-Sud pentru a avea un pret bun: trebuie sa ai contract pe termen lung si o cantitate cat mai mare de gaze. Faptul ca am importat gaze pe tot timpul anului 2003 a fost extrem de important pentru Distrigaz-Sud. Am aprovizionat cu gaze in flux, fara sincope, gatuiri, presiune mica sau alte nenorociri. In prezent, exista distributii de gaze in Occident care furnizeaza doar gaze din import. In 2003, de exemplu, Distrigaz-Sud a importat gaze cat jumatate din cifra ei de afaceri - 231,5 milioane de dolari, la pretul cel mai competitiv, comparativ cu cei care importa din Federatia Rusa.
- In 2003, Distrigaz-Sud a reusit sa-si realizeze programele de investitii?
- Au fost realizate si chiar depasite cu 10%. Gradul de incasare se mentine intre 97 si 98%, in contextul in care tinta este de 96%.
- Cum sta Distrigaz-Sud cu incasarile de la unii din cei mai problematici consumatori ai ei: CET-urile?
- Intr-adevar, de la CET-uri ne recuperam cel mai greu banii. Cu CET-urile, de fapt, avem mari probleme. Intr-un fel, trebuie s-o rezolvam, asa nu mai merge. Distrigaz-Sud plateste 1 milion de dolari zilnic doar pe factura gazului din import, dar daca ii ducem in spate pe consumatori, de unde acesti bani? Avem persoane specializate pentru recuperarea creantelor, dar acestea intampina mari probleme. Multi au impresia ca gazul este gratis si se prefac ca nici nu au vreo obligatie fata de Distrigaz. In august 2003, a fost emisa o hotarare de guvern prin care toate CET-urile externalizate din Termoelectrica beneficiaza de un credit cu garantii guvernamentale in valoare de 120 milioane de dolari, tocmai pentru a-si achita factura de gaze la timp. Suntem astazi la jumatatea lunii ianuarie 2004 si nici gand sa ni se plateasca facturile din octombrie si noiembrie 2003. Acestea se ridica doar pentru luna noiembrie la 350 miliarde lei - peste 10 milioane de dolari. Domnul secretar de stat Ilie Stefan promite in fiecare zi, dar, deocamdata, nimic.
- Viitorul proprietar va tolera un asemenea comportament din partea beneficiarilor industriali?
- In mod cert, nu va accepta un comportament precum cel al CET-urilor.
- Conducerea Distrigaz-Sud, la randul ei, a inchis de multe ori robinetul. Nu e o solutie?
- Tot ce va pot spune este ca ENET Focsani este unul din marii nostri datornici. L-am somat sa ne plateasca si nici nu ne-a luat in seama, dar, in schimb, a organizat sarbatoarea vinului. L-am lasat sa sarbatoreasca, iar a doua zi, i-am oprit gazele. Stiti care a fost reactia? A achitat imediat o factura de 20 de miliarde lei. Dar de atunci, liniste. Discutam permanent si cu prefectii si cu consilierii locali care au in raspundere aceste CET-uri, dar degeaba.