CJUE: Statele nu pot pune taxă pe exportul energiei electrice produse pe teritoriul lor

O astfel de taxă nu este justificată de obiectivul de a asigura stabilitatea aprovizionării cu energie electrică pe teritoriul naţional, consideră Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Pentru a asigura fiabilitatea şi stabilitatea reţelei electrice în Slovacia ca urmare a închiderii a două blocuri ale centralei nucleare Jaslovské Bohunice, a fost impusă o redevenţă specifică în special în cursul anului 2008, pentru utilizarea acestei reţele, la exportul energiei electrice produse pe teritoriul slovac, inclusiv cea exportată către statele membre.

Korlea Invest, furnizor de energie electrică de drept slovac (al cărei succesor legal este societatea FENS, care este stabilită de asemenea în Slovacia), a fost obligată să plătească această redevenţă într-un cuantum de aproximativ 6,8 milioane de euro. Ulterior, Korlea Invest a contestat legalitatea acestei redevenţe, care nu mai este aplicată, în faţa instanţelor slovace, invocând faptul că ea constituia o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, a cărei impunere este interzisă de principiul liberei circulaţii a mărfurilor.

Okresný súd Bratislava II (Tribunalul Districtual din Bratislava II, Slovacia), în faţa căruia este pendinte această cauză în prezent, solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă redevenţa în discuţie este contrară acestui principiu al dreptului Uniunii.

„Prin hotărârea pronunţată astăzi, Curtea arată, mai întâi, că energia electrică reprezintă o marfă în sensul dreptului Uniunii şi că o taxă percepută nu asupra unei mărfi ca atare, ci asupra utilizării reţelei care serveşte transportului acesteia, trebuie să fie considerată ca fiind aplicată asupra mărfii înseşi. În consecinţă, redevenţa contestată intră sub incidenţa dispoziţiilor Tratatului FUE referitoare la libera circulaţie a mărfurilor”, a informat CJUE.

Instanţele naţionale sesizate în probleme similare, obligate să ia aceeaşi decizie

Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.