China: ce s-a ales de generaţia „decreţeilor“

Autorităţile chineze se confruntă cu un nou fenomen social, supranumit „mariajul-fulger", ai cărui principali actori sunt tinerii cu vârste sub 30 de ani. Cu alte cuvinte, cei care fac parte din generaţia copiilor unici născuţi din 1979 încoace, în cu decretul care a interzis familiilor chineze să aibă mai mulţi urmaşi.

Spre deosebire de părinţii lor, „decreţeii" au adoptat un alt stil de viaţă, bazat pe un ritm mult mai alert, cel puţin în ceea ce priveşte alegerea unui partener, dar şi despărţirea de acesta.

„Mariajul-fulger", precum şi divorţul pronunţat cu aceeaşi viteză, cunosc o creştere spectaculoasă în rândul generaţiei de copii despre care, din anumite puncte de vedere, se poate spune că sunt „victime" ale politicii chineze de limitare a naşterilor.

„Mariajele lor sunt mult mai fragile, unii vin să se căsătorească dimineaţa, iar seara anunţă că vor să divorţeze", arată un angajat al Primăriei din districtul Chongqing. Dacă rata divorţurilor era de 4% în 1979 pe ansamblul populaţiei, la Beijing, dar şi în celelalte mari oraşe, a ajuns în 2009 la 40%  şi creşte cu 10% în fiecare an, arată datele statistice.

O evoluţie ce reflectă o bulversare a societăţii care pare să nu se adapteze ritmului de creştere economică de care China se bucură de mai bine de trei decenii încoace. Iar 30% dintre divorţurile din 2009 s-au pronunţat în rândul tinerilor născuţi în anii '80.

„Prinţese" intransigente

Autorităţile sunt luate prin surprindere de lejeritatea motivelor invocate de tinerii căsătoriţi atunci când îşi motivează despărţirea. „Ei îşi justifică demersul în numele propriei personalităţi care nu le permite să facă niciun compromis. Spre exemplu, unele tinere au cerut divorţul pentru că soţii lor sforăiau", arată indignat judecătorul Yan Zhou din districtul Fengtai, Beijing.

Potrivit sociologilor, caracterul intransigent al acestor copii unici, supranumiţi „micii împăraţi şi micile prinţese", prea puţin dispuşi la compromisuri sociale, are la bază răsfăţul revărsat asupra lor de întreaga familie.

„Tinerii din acea generaţie nu sunt în stare să-şi asume nicio responsabilitate matrimonială. Ei caută o anumită stabilitate alături de un partener, dar la cel mai mic obstacol abandonează cursa", explică Qulai Li, un avocat din Shanghai specializat în divorţurile rapide.

Situaţia se complică în cazul apariţiei unui copil, pe care, în general, niciunul dintre soţi nu-l vrea. Deseori, avocatul mai are de rezolvat şi problema partajului, mai ales că „decreţeii" pot avea pretenţii de-a dreptul năstruşnice. Spre exemplu, o tânără chinezoaică a cerut, după divorţ, „despăgubiri materiale şi morale pentru timpul şi sentimentele pierdute".

"Tinerii din generaţia copiilor unici nu sunt în stare să-şi asume nicio responsabilitate matrimonială. Ei caută o anumită stabilitate alături de un partener, dar la cel mai mic obstacol abandonează cursa."
Qulai Li avocat din Shanghai