Ce este „foaia de țăran” și de ce o râvnesc intermediarii care cumpără legume. „Sunt în necunoștință de cauză”

Mulți dintre intermediarii care cumpără legume de la producători și le vând comercianților finali se feresc să facă achiziiții cu factură și bon fiscal. Cer, în schimb, filă din carnetul de comercializare, așa-numita „foaie de țăran”.

Producătorii de legume care își vând produsele prin intermediari se plâng de câteva zile că sunt într-o situație aproape disperată, pentru că tot mai puțini achizitori le mai ajung la poarta fermei. De vină ar fi controalele la care sunt supuși intermediarii în piețe de către inspectorii ANAF. Fermierii spun că acei intermediari care de obicei le cer „foaia de țăran” pentru a putea ajunge cu marfa în piață nu mai vin să cumpere. Nu toți intermediarii au sistat achizițiile, au făcut-o în schimb aceia care nu înregistrează „foaia de țăran” în contabilitate, iar după spusele producătorilor nu sunt deloc puțini.

Vânzarea cu „foaia de țăran”, aproape singura acceptată

Producătorii persoane fizice pot pune pe piață, legal, produse în baza unui atestat de producător obținut de la primăria pe raza căreia au terenul pe care îl exploatează. În baza acestui atestat (care este valabil șapte ani, însă anual se fac mențiuni privind culturile înființate în respectivul an agricol și producțiile estimate), primăria eliberează, de asemenea, și un carnet de comercializare. Pentru fiecare tranzacție realizată, producătorul completează o filă din acest carnet. În ultimii ani, aceste file din carnetul de comercializare au devenit aproape singurele documente pe care intermediarii care cumpără legume de la producători le acceptă ca document ce atestă tranzacția.

Mulți producători, în special pentru a accesa diverse măsuri cu finanțare europeană, au înființat o întreprindere individuală (II), o întreprindere familială (IF), persoană fizică autorizată (PFA), societate cu răspundere limitată (SRL) etc. și sunt obligați să vândă cu factură. Mulți intermediari însă nu vor astfel de tranzacții, ci le cer producătorilor „foaie de țăran”. Așa s-a ajuns ca fermierii care sunt organizați juridic ca II, IF, PFA etc. să-și păstreze și să exploateze o suprafață de teren ca persoană fizică, pentru a putea obține acel carnet de comercializare.

„În imaginația lor zic că mai repede îi prinde cu factura”

Fermierul Ion Păunel, președintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt, spune că de cele mai multe ori intermediarii vor să cumpere fără documente. Dacă producătorul nu acceptă, intermediarii dau varianta filei din carnetul de comercializare, ferindu-se de factură.

„Intervenim iar la educația antreprenorială. Ei știu că atunci când vine ANAF-ul în control trebuie să prezinte filă din carnetul de comercializare. Acest document îl are doar producătorul agricol persoană fizică, nu PFA, II și IF. Și în imaginația lor zic că dacă ia factură, aoleu, mai repede îi prinde cu factura”, explică Păunel.

Carnetul de comercializare este însă tot un document fiscalizat, care trebuie înregistrat în contabilitatea celui care achiziționează, spune Păunel. La perfectarea tranzacției, primul exemplar este eliberat cumpărătorului, al doilea îi rămâne producătorului, iar cel de-al treilea rămâne în carnetul de comercializare. Atunci când filele se epuizează, carnetul trebuie depus la primăria emitentă, doar în aceste condiții producătorul primind un nou carnet. Primăria este și cea care raportează către organul fiscal datele din carnet.

„Și factura fiscală și acea filă din carnetul de comercializare au aceeași valoare contabilă. Acei samsari sunt în necunoștință de cauză și știți ei pe ce se bazează? Se bazează pe faptul că încă nu s-a făcut o verificare și raportările acestea probabil că nu se fac la ANAF”, spune Daniel Pană, primarul comunei Giuvărăști, din județul Olt.

În Giuvărăști sunt aproximativ 500 producători, peste 300 dintre ei fiind dintre cei care au accesat programul Tomata și care sunt organizați juridic ca PFA, II, IF etc. Din acest motiv, atunci când se cere, fie pentru persoana care și-a organizat activitatea ca II, IF etc., fie pentru un alt membru al familiei, atestat de producător și carnet de comercializare, verificările sunt foarte atente pentru ca suprafața să nu fie declarată de două ori (și ca II, dar și ca persoană fizică).

„Sunt situații când o persoană zice că a pierdut acel carnet de comercializare. Obligatoriu el trebuie să dea o declarație la poliție că l-a pierdut și doar atunci noi eliberăm altul, pentru că am avut situații când ni s-au cerut, au picat la control anumite persoane, sau SRL-ul care a cumpărat de la ei, și noi a trebuit să căutăm în arhivă celelalte exemplare, să le punem la dispoziție informații cu ce a cultivat persoana respectivă în anul respectiv. Noi nu eliberăm un alt carnet de comercializare dacă nu ne vine cu celălalt gata terminat”, spune primarul din Giuvărăști.

Lucrurile nu ar fi însă la fel de stricte în toate localitățile, iar de aici perpetuarea practicii de a face achiziții preponderent cu filă din carnetul de comercializare.

„Teoretic nu poți să vinzi oricât în baza acestui atestat, asta e clar. E specificată suprafața, se estimează și producția, nu poți să vinzi cantități peste ce este acolo. Dar asta teoretic, în practică se cam poate, că nu verifică nimeni. Sunt fermieri care nu le mai duc niciodată înapoi la primărie”, semnalează un fermier din Olt