Biogazul şi biomasa, noile vedete ale sectorului energetic
0Dacă sectoarele eolian şi fotovoltaic au fost vedetele sectorului energetic în ultimii ani, acum a sosit rândul biomasei şi biogazului, care pot beneficia de pe urma potenţialului agricol imens al României şi care au avantajul de a nu fi pe lista celor cu certificate verzi amânate. Mai mult, acestea nu sunt dependente de vreme şi nu induc distorsiuni în sistemul energetic.
Compania Genesis Biopartner a inaugurat ieri prima centrală de producere a energiei regenerabile în cogenerare din biogaz din România, investiţie de 5 milioane de euro. Această are o capacitate instalată de 1 MW pe partea electrică şi 1,2 MW termici.
„Vrem să realizăm 10 staţii de acest fel în următorii 3-4 ani în România”, a declarat Michael Dietrich, fondator al Genesis Biopartner. „Staţia funcţionează în bandă, e o energie predictibilă şi nu crează distorsiuni. E prima din România, dar în Europa sunt peste 10.000, cu o capacitate totală de 5.000 MW”, a arătat el. Investitorul a mai arătat că 70% din valoarea investiţiei este cheltuită în România iar, spre deosebire de alte forme de energie regenerabilă, avantajul este că forţă de muncă este permanentă. Pe lângă deşeuri, la producţia biogazului sunt folosite culturi energetice. Generatorul de electricitate se află pe platforma fabricii Cris Tim, care este şi principalul client al aburului industrial.
Efect de multiplicare în agricultură
Dietrich a afirmat că în mod direct sunt create cinci locuri de muncă în staţia de biogaz şi alte 10-15 în agricultură. În acest moment se folosesc plante energetice de porumb, culturi realizate pe plan local, pe o rază de 5-10 kilometri.
Radu Timiş, preşedintele Cris Tim, a afirmat că iniţial proiectul trebuia să fie 50-50% cu Genesis Biopartner, dar băncile nu au acordat finanţare, astfel că producătorul de mezeluri s-a retras, iar Genesis a continuat proiectul cu fonduri proprii. „Alergarea a început în 2011, autorizaţiile au fost luate în 2012, iar construcţia propriu-zisă a durat şase luni”, a completat Dietrich. El a adăugat că staţia beneficiază de acordarea a trei certificate verzi pe fiecare MWh livrat în sistemul energetic, iar în scenariul cel mai rău valoarea investiţiei va fi recuperată în 8-10 ani, în funcţie de preţul certificatelor.
Funcţionând în regim continuu, centrală va produce în jur de 8.500 MW de energie electrică anual, ceea ce înseamnă că va primi în jur de 25.000 de certificate verzi.
Potrivit lui Timiş, aburul preluat de la această staţie este cu 25% mai ieftin iar 30-40% din aburul industrial folosit la fabrică Cris Tim este 30-40% din necesar.
Nebuloasă legislativă
Sectorul energiei regenerabile a fost intens criticat în ultima vreme, întrucât certificatele verzi pe care le primesc producătorii de energie verde aduc un plus de 12% în factură finală plătită de toţi consumatorii, inclusiv de către populaţie.
Pentru a reduce factura, Ministerul Economiei a iniţiat o ordonanţă de urgenţă pentru a amână acordarea unor certificate până în 2017. Guvernul a adoptat această ordonanţă, care ar fi trebuit aplicată de la 1 iulie. Se amânau câte un certificat verde pentru producţia de energie în sectoarele eolian şi microhidro şi câte două la fotovoltaic. În final, urmau să se mai acorde câte patru pentru energia solară, două pentru microhidro şi unul pentru eolian. Însă Comisia Europeană a transmis Executivului faptul că acest act normativ are nevoie de avizul autorităţilor de la Bruxelles, prin urmare în acest moment ordonanţă nu se poate aplică până ce Comisia Europeană nu îşi da acordul.
Industria, afectată de scumpiri
Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a promis o ieftinire cu 10% a energiei de la 1 iulie, însă factură nu a fost redusă decât cu 1,3%. Din păcate, cea mai mare povara o vor suportă marii consumatori industriali, precum ArcelorMittal Galaţi şi Alro Slatina, întrucât costurile acestora cu achiziţia energiei sunt foarte mari. Însuşi Lakshmi Mittal, preşedintele gigantului ArcelorMittal, a venit în această primăvară în România pentru a-i cere premierului Victor Ponta soluţionarea problemei costurilor cu energia. Problema cea mai mare este că aceste mari uzine au zeci de mii de angajaţi, iar de activitatea lor depind judeţe întregi.