Băutura cu conținut de alcool pentru care nu se poate percepe acciză în România

Tribunalul Uniunii Europene a decis ca în România o anumită băutură care are un conținut de alcool să fie încadrată la categoria cidru, și nu la o altă categorie de băuturi alcoolice, ceea ce presupune aplicarea nivelului de acciză zero.

Decizia are impact la nivelul întregii Uniuni Europene, deoarece clarifică modul în care trebuie interpretate regulile de clasificare pentru băuturile de tip cidru.

Avocații consultați de „Adevărul” au afirmat că hotărârea aduce claritate într-un domeniu în care practica administrativă putea genera incertitudine. Tribunalul UE confirmă că nu există un prag procentual minim al alcoolului din suc de mere fermentat pentru încadrarea la subpozițiile aferente cidrului și că dominante rămân caracteristicile organoleptice și destinația comercială a produsului.

Pentru industrie, aceasta înseamnă predictibilitate și evitarea reclasificărilor tarifare arbitrare, iar pentru Heineken România confirmă corectitudinea încadrării inițiale și soliditatea argumentelor tehnice și juridice aduse.

Detalii exacte despre caz

Autoritatea vamală a considerat că băutura Strongbow nu ar trebui clasificată ca băutură din categoria cidru, deoarece o parte din alcool provine din alte plante. Din acest motiv, autoritatea a decis reclasificarea produsului într-o categorie pentru care se datorează acciză. Heineken România a contestat în instanță această decizie.

În cadrul litigiului, Tribunalul UE a clarificat modul în care trebuie interpretate regulile europene privind clasificarea cidrului, interpretare care va sta la baza soluționării finale a litigiului în România.

Produsele au fost clasificate inițial de către societate ca cidru de mere/pere, categorie pentru care acciza datorată era 0 (zero), însă ulterior autoritatea vamală a considerat că procentul semnificativ de alcool provenit din plante altele decât merele ar impune reclasificarea produselor.

Decizia are efect la nivelul UE

Litigiul a vizat încadrarea tarifară și, implicit, regimul fiscal aplicabil băuturilor tip cidru, marca „Strongbow”, importate și comercializate în România de către Heineken România SA.

„Am construit întreaga strategie pe convingerea că dreptul vamal european nu permite clasificări bazate pe praguri inexistente în lege. Tribunalul UE a validat această abordare și a reafirmat un principiu esențial: acolo unde norma nu impune un prag, autoritățile nu pot inventa unul. Este o victorie nu doar pentru HEINEKEN România, ci pentru orice operator economic care se confruntă cu incertitudinea clasificărilor tarifare în Uniunea Europeană", a precizat avocatul specializat în litigii Călin Dragoman.

Decizia Tribunalului Uniunii Europene nu se aplică doar acestui caz din România, ci are impact la nivelul întregii Uniuni Europene. Instanța a clarificat că regulile europene privind cidrul nu stabilesc un procent minim de alcool obținut din fermentarea merelor. În aceste condiții, pentru clasificarea unei băuturi trebuie analizate și celelalte caracteristici ale produsului, precum gustul, mirosul și destinația comercială.

Mai mult, instanța europeană a confirmat faptul că poziția 2206 și prin analogie, subpozițiile sale referitoare la cidru, recunoaște în mod expres posibilitatea de a adăuga alcool (din anumite surse) la băuturile care se încadrează la această poziție, cu condiția ca ele să păstreze caracterul produselor clasificate la poziția respectivă.

„Această hotărâre reprezintă un reper fundamental pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate la nivelul întregii Uniuni Europene. Tribunalul a confirmat ceea ce am susținut de la început: clasificarea tarifară nu poate fi redusă la un singur criteriu cantitativ, ci trebuie să reflecte realitatea obiectivă a produsului – caracteristicile sale organoleptice, proprietățile fizice și destinația comercială. Pentru industrie, aceasta înseamnă predictibilitate și protecție împotriva reclasificărilor arbitrare", a declarat avocata Ana Maria Iordache.

Produsele au fost clasificate inițial de către societate ca cidru de mere/pere, categorie pentru care acciza datorată era zero, însă ulterior autoritatea vamală a considerat că procentul semnificativ de alcool provenit din plante altele decât merele ar impune reclasificarea produselor la subpoziții tarifare pentru care se datorau accize.

Heineken România SA a obținut, în fața Curții de Apel București, anularea actelor administrativ-fiscale emise de ANAF, care stabiliseră încadrarea tarifară a băuturii la pozițiile 2206 00 39 și 2206 00 59 – în acest sens fiind decisivă expertiza tehnică ce a confirmat existența caracteristicilor organoleptice de cidru ale produsului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, judecând recursul formulat de ANAF, a apreciat ca necesară o dezlegare din partea instanței europene cu privire la efectele pe care prezența în compoziția băuturii a unei cantități de alcool provenită din alte plante decât mărul le produce în planul clasificării tarifare. În acest sens, ÎCCJ a solicitat Tribunalului UE să precizeze dacă o băutură precum cea din litigiu – compusă din suc de mere din concentrat fermentat (25%), apă, sirop de glucoză-fructoză, acid malic, dioxid de carbon, metabisulfit de potasiu și diferite arome, conținând alcool provenit din plante altele decât merele cu o pondere între 48% și 53%, dar prezentând caracteristicile organoleptice ale cidrului de mere – se încadrează la subpozițiile tarifare 2206 00 31, 2206 00 51 sau 2206 00 81 (acciză zero în România) sau la subpozițiile 2206 00 39 și 2206 00 59 (acciză datorată).