Băncile încep lupta pentru supravieţuire

Constrânse să-şi majoreze capitalul, băncile-mamă vor reduce finanţarea subsidiarelor, astfel că instituţiile de credit din România se vor bate pentru atragerea resurselor de pe piaţa locală, oferind dobânzi tot mai mari la depozite.

Marile grupuri bancare europene trebuie să-şi majoreze la 9% rata capitalului de rang I până la jumătatea anului viitor. Recapitalizaea băncilor presupune însă un efort uriaş pentru atragerea resurselor, iar variantele sunt tot mai puţine. Fondurile ar putea veni de la acţionari sau de la investitori privaţi, însă acest lucru este tot mai greu de crezut în condiţiile în care această „afacere" riscă să devină una extrem de păguboasă.

De asemenea, statele ar putea interveni pentru recapitalizarea băncilor, dar, în acest scenariu, instituţiile de credit ar putea fi constrânse să se orienteze strict pe economiile naţionale. În ultimă instanţă, s-ar putea apela la fondul de urgenţă al Uniunii Europene, însă majorarea lui la 1.000 de miliarde de euro este în stadiu de proiect. Date fiind aceste variante, cele mai multe bănci vor ajunge la mâna statelor şi vor fi constrânse să se concentreze pe economiile naţionale, lăsând subsidiarele să se descurce singure.

Mai puţine fluxuri

Banca Naţională a Austriei a făcut deja recomandări băncilor-fanion UniCredit Bank Austria, Erste Group şi Raiffeisen Bank International să limiteze liniile de finanţare în regiune. Mai exact, să acorde credite noi numai în măsura în care subsidiarele lor precum UniCredit Ţiriac Bank, BCR sau Raiffeisen Bank mobilizează finanţări locale sau de la instituţii financiare internaţionale ca BERD şi BEI.

Ţinta ar fi ca băncile locale să ajungă la un raport de 110% între creditele noi şi refinanţările locale. Există riscul unor retrageri de capital din subsidiarele din România? „Cea mai mare parte a expunerilor reprezintă capital social subscris şi vărsat, care nu poate să fie repatriat. Capitalul deja adus în România este încorporat în băncile locale. Împrumuturile subordonate au o pondere mai mică comparativ cu alte ţări din regiune şi nu pot să fie retrase înainte de scadenţă", a explicat Cristian Popa, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României.

El a adăugat că nu este vorba de stocul existent, ci de o eventuală reducere a vitezei fluxurilor. Dar şi acest lucru implică anumite riscuri. „Plasamentele băncilor sunt pe termen mediu şi lung, în timp ce resursele sunt pe termen scurt. Dacă liniile ajung la scadenţă şi vor să le retragă, trebuie să se uite dacă acest lucru nu afectează banca. Pot face asta numai dacă nu mai vor să se dezvolte în România, să lichideze şi să vândă", a explicat un bancher. 

Concurenţă pe atragerea de resurse

Ce le rămâne de făcut instituţiilor de credit de pe piaţa locală în aceste condiţii? Să se finanţeze singure, adică să atragă resurse de pe piaţa locală. Având în vedere că puterea de cumpărare a românilor s-a erodat semnificativ de la începutul crizei, iar firmele suferă de o lipsă acută de lichidităţi, aceasta va fi o misiune destul de dificilă pentru bancherii locali. Concurenţa pentru atragerea de depozite va creşte, astfel că băncile se vor întrece să acorde dobânzi tot mai mari. Restricţiile anunţate de Austria pentru creditarea subsidiarelor bancare din estul Europei ar putea fi urmate de alte ţări, cum ar fi Grecia, Franţa şi Italia, potrivit analiştilor Moody's.

„Ne aşteptăm ca băncile din Ungaria, România şi Bulgaria să necesite cea mai rapidă schimbare a modelelor de afaceri, întrucât au o dependenţă mai mare de finanţare în valută de la grupurile-mamă. Moody's anticipează că noile reglementări ar putea creşte competiţia pentru depozitele în monedă locală în aceste ţări, reducând marjele nete din dobânzi prin costuri de finanţare mai ridicate", notează analiştii agenţiei de rating.

110% este raportul dintre creditele noi şi refinanţările locale la care băncile locale ar trebui să ajungă.