Banca Românească, pusă la zid de CJUE într-un litigiu privind credite în CHF. Avocat: Decizia va genera un val de procese

Clauza privind restituirea creditului în franci elveţieni, fără a se lua în considerare eventuala pierdere care poate fi cauzată împrumutaţilor prin riscul de schimb valutar, constituie o clauză abuzivă, consideră CJUE în cauza Ruxandra Paula Andriciuc şi alţii/Banca Românească SA. Avocatul Adrian Cuculiş consideră că vor putea fi contestate şi creditele în euro.

UPDATE 4,30: „Îngheţarea cursului valutar în cauza Andriciuc - pe lângă faptul că instanţele naţionale vor putea să analizeze clauzele de risc valutar, fără că băncile să se mai poată opune – va duce la posibilitatea ca inclusiv creditele în euro sau alte valute care au dus la debalansarea contractelor de credit să poate fi contestate pe tema îngheţării cursului valutar. Decizia va porni un val colosal de litigii”, consideră avocatul Adrian Cuculiş.

În Hotărârea dată în cauza C-186/16 (Ruxandra Paula Andriciuc şi alţii/Banca Românească SA, CJUE susţine că „în cazul în care o instituţie financiară acordă un împrumut încheiat în monedă străină, aceasta trebuie să furnizeze împrumutatului informaţii suficiente pentru a-i permite să adopte o decizie prudentă şi în cunoştinţă de cauză”.

Astfel, profesionistul trebuie să comunice consumatorului vizat orice informaţie pertinentă care îi permite acestuia să evalueze consecinţele economice ale unei clauze asupra obligaţiilor sale financiare.

Împrumuturile, luate în anii 2007 – 2008

În anii 2007 şi 2008, doamna Ruxandra Paula Andriciuc şi alte persoane, care, în această perioadă, îşi primeau veniturile în lei româneşti (RON), au contractat cu banca română Banca Românească împrumuturi încheiate în franci elveţieni (CHF) în vederea achiziţionării unor imobile, a refinanţării altor credite sau a satisfacerii unor nevoi personale.

Potrivit contractelor de împrumut încheiate între părţi, împrumutaţii erau obligaţi să ramburseze ratele lunare ale creditelor în CHF şi au acceptat să îşi asume riscul legat de fluctuaţiile eventuale ale cursului de schimb al RON în raport cu CHF.

Cursul valutar aproape s-a dublat în perioada 2007 - 014

Ulterior cursul de schimb valutar în cauză s-a schimbat în mod semnificativ în detrimentul împrumutaţilor, aproape dublându-se în perioada 2007 - 2014.

Ca atare, împrumutaţii au dat în judecată Banca Românească, invocând clauza potrivit căreia creditul trebuie restituit în CHF fără a se lua în considerare eventuala pierdere care poate fi cauzată împrumutaţilor în considerarea riscului de schimb valutar, constituie o clauză abuzivă, care nu creează obligaţii în sarcina lor. 

„Împrumutaţii afirmă printre altele că, la încheierea contractelor, banca şi-a prezentat produsul în mod părtinitor, evidenţiind numai beneficiile pe care împrumutaţii le-ar putea obţine în urma contractelor, fără să precizeze riscurile potenţiale, precum şi probabilitatea realizării lor. În opinia împrumutaţilor, în lumina acestei practici a băncii, clauza în litigiu trebuie să fie considerată ca fiind abuzivă”, a informat CJUE.

Amintim că în aprilie, avocatul general al CJUE opina că clauza cuprinsă într-un contract de împrumut care prevede rambursarea sumei împrumutate în moneda străină în care a fost acordat împrumutul nu constituie în mod necesar o clauză abuzivă. 

„Cerinţa potrivit căreia clauzele contractuale trebuie să fie exprimate în mod clar şi inteligibil nu poate impune profesionistului să anticipeze şi să informeze consumatorul cu privire la evoluţii ulterioare imprevizibile, precum fluctuaţiile excepţionale ale cursurilor de schimb”, a informat CJUE.

Potrivit Curţii, între luna aprilie 2007 şi luna octombrie 2008, Ruxandra Paula Andriciuc şi alte 68 de persoane au încheiat cu SC Banca Românească contracte de credit în franci elveţieni (CHF) în vederea achiziţionării unor bunuri imobiliare, a refinanţării altor credite sau pentru nevoi personale. 

CA Oradea a cerut CJUE să stabilească dacă banca era obligată să ofere informaţii privind riscul valutar

În acest context, Curtea de Apel Oradea (România) solicită Curţii de Justiţie să se pronunţe cu privire la întinderea obligaţiei băncii de a informa clienţii cu privire la riscul de schimb valutar legat de împrumuturile încheiate în monedă străină.

„În hotărârea pronunţată astăzi, Curtea constată că clauza în discuţie face parte din obiectul principal al contractului de împrumut, astfel încât caracterul abuziv al acesteia poate fi examinat în raport cu directiva numai în cazul în care nu a fost exprimată în mod clar şi inteligibil”, susţine CJUE. 

Astfel, obligaţia de rambursare a unui credit într-o anumită monedă constituie un element esenţial al contractului de împrumut, dat fiind că nu priveşte o modalitate accesorie de plată, ci natura însăşi a obligaţiei debitorului.

Curtea subliniază că în ipoteza în care instituţia bancară nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii şi, în consecinţă, se poate examina caracterul abuziv al clauzei în litigiu, revine instanţei naţionale sarcina să evalueze, pe de o parte, posibila nerespectare de către bancă a cerinţei de bună-credinţă şi, pe de altă parte, existenţa unui eventual dezechilibru semnificativ între părţile contractului. Această evaluare trebuie efectuată în raport cu momentul încheierii contractului în discuţie şi ţinând seama în special de expertiza şi de cunoştinţele băncii în ceea ce priveşte posibilele variaţii ale cursurilor de schimb valutar şi riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină. În acest sens, Curtea subliniază că o clauză contractuală poate implica un dezechilibru între părţi care să nu se manifeste decât în cursul executării contractului.

Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.