Arabia Saudită a detonat „bomba petrolieră“. Singurul lucru care mai ţine preţul ţiţeiului peste 40 de dolari este greva muncitorilor din Kuweit
0Tensiunile geopolitice dintre Arabia Saudită şi Iran, cei mai mari jucători din domeniul energetic din Orientul Mijlociu, au provocat colapsul preţului ţiţeiului cu 7% luni, după ce reuniunea petroliştilor de la Doha, capitala Qatarului, nu a dus la niciun fel de acord privind îngheţarea producţiei.
Preţul petrolului a scăzut cu 7% după ce reuniunea de la Doha nu a dus nici măcar la un acord formal, fără ţinte specifice. Ulterior, cotaţiile ţiţeiului Brent, de referinţă în Europa, şi-au revenit puţin şi au ajuns la 41,8 dolari pe baril, dar tot sunt cu mai bine de 3% sub nivelul de vineri.
Petrolul a atins în luna ianuarie un minim de 27 de dolari pe baril, dar în ultimele luni cotaţiile internaţionale au urcat până în jur de 45 de dolari, după ce în februarie Arabia Saudită, Rusia, Qatar şi Venezuela au semnat un acord privind „îngheţarea“ producţiei la nivelul lunii ianuarie.
Aceasta ar fi fost prima cooperare privind producţia între statele membre ale Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi cele din afara sa din ultimii 15 ani. Pe lângă acestea, mulţi alţi producători mari din afara OPEC îşi anunţaseră participarea, precum Kazahstan, Azerbaidjan, Oman sau Bahrain.
„Îngheţarea“ din vorbe
Rusia este puternic afectată de scăderea cotaţiilor şi de sancţiunile internaţionale, impuse după anexarea Crimeei şi sprijinirea rebelilor din estul Ucrainei, ţara fiind deja în al doilea an de criză.
Concomitent, Venezuela este aproape de a intra în incapacitate de plată, statul confruntându-se şi cu o criză energetică fără precedent, din cauza secetei care a cuprins ţara.
În fine, Arabia Saudită nu are astfel de probleme, având la dispoziţie rezerve de peste 650 de miliarde de dolari, însă numai anul trecut a cheltuit din acesta 120 de miliarde de dolari, astfel că este în pericol ca în cinci ani să epuizeze banii din „puşculiţă“.
Cu toate acestea, foarte multe state şi-au crescut între timp producţia la niveluri-record. Astfel, deşi Rusia cerea îngheţarea la nivelul lunii ianuarie, în martie a pompat 10,91 milioane de barili de petrol, cel mai mare nivel din ultimii 30 de ani.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru Irak, al doilea producător din OPEC după cantităţile extrase zilnic, care a ajuns la 4,55 milioane de barili în martie, faţă de 4,46 milioane în februarie. Irakul are nevoie de fondurile obţinute din petrol pentru a lupta contra Statului Islamic, care ocupă de doi ani mari bucăţi din vestul şi nordul ţării.
Iranul, marea problemă
Marea problemă a negocierilor de la Doha a fost, însă, Iranul, sau mai exact absenţa sa de la discuţii. Iranul a scăpat în ianuarie de sancţiunile internaţionale care vizau programul său nuclear, astfel că vrea să ajungă la 4 milioane de barili pe zi, cât pompa înainte de impunerea embargoului petrolier. Oficialii de la Teheran au anunţat că nu vor participa la îngheţarea producţiei şi că nu vor semna nimic. Mai mult, vineri s-a anunţat că Bijan Namdar Zanganeh, ministrul iranian al Petrolului, nici măcar nu va participa la dezbateri.
Acest lucru a enervat teribil Arabia Saudită, care a a condiţionat duminică îngheţarea producţiei de participarea Iranului. Prinţul Mohammed bin Salman, care coordonează activitatea economică a statului, a anunţat că ţara sa poate creşte imediat producţia până la 12,5 milioane de barili pe zi şi că poate ajunge chiar până la 20 de milioane de barili pe zi. Arabia Saudită a produs 10,2 milioane de barili pe zi luna trecută, iar dacă punem la socoteală gazele de sondă sau alte hidrocarburi, atunci extracţia se situează la 11,5 milioane de barili.
Iranul, în schimb, a anunţat că nu are sens să se autopedepsească, deoarece astfel nu ar beneficia de eliminarea sancţiunilor legate de programul său nuclear.
Conflicte prin interpuşi
Iranul şi Arabia Saudită sunt încleştate într-o luptă geopolitică regională, cele două părţi susţinând părţi ostile în conflictele din Siria şi Yemen. Astfel, Teheranul îl susţine pe preşedintele Bashar al-Assad în Siria, în vreme ce saudiţii susţin rebelii moderaţi. În Yemen, Riyadhul îl susţine pe preşedintele Abd-Rabbu Mansour Hadi, în vreme ce Iranul este aliat cu rebelii Houthi, care au ocupat mare parte din ţară.
Mai mult, cele două state au ajuns la cuţite acum câteva luni după ce Arabia Saudită a executat un influent cleric şiit, iar ambasada sa de la Teheran a fost vandalizată de o mulţime furioasă, ca urmare a execuţiei.
Greva din Kuweit
Lipsa unui acord a stricat şi planurile Rusiei, care a reacţionat furios. Alexandr Novak, ministrul rus al Energiei, a criticat Arabia Saudită, spunând că unele state şi-au schimbat poziţia chiar înainte de întâlnire, deşi fuseseră de acord cu un draft anterior. „Credeam că ţările care au venit aici au sosit pentru un acord şi nu să discute nevoia ca alte state care nu participă (la îngheţarea producţiei – n.r.) să fie prezente“, a spus Novak, la conferinţa de după reuniunea de la Doha.
În acest moment, singurul lucru care ţine preţul petrolului peste nivelul de 40 de dolari este greva din Kuweit, scrie Reuters. Muncitorii din industria petrolieră a acestui stat au intrat în grevă duminică, ceea ce a dus la scăderea cu 60% a producţiei sale de ţiţei. Înaintea grevei aceasta se ridica la 3 milioane de barili pe zi.
Cu toate acestea, şi Kuweitul are în plan să îşi majoreze producţia până la 4 milioane de barili până în 2020, în vreme ce Emiratele Arabe Unite plănuiesc o majorare de la 3 la 3,5 milioane de barili de ţiţei pe zi până la finele lui 2017.
„Războiul rece“ al petrolului: Arabia Saudită suspendă zborurile şi relaţiile comerciale cu Iranul
Muncitorii din industria petrolieră a Kuweitului vor să intre în grevă de duminică