Agricultura, în impas. Ce pot face fermierii pentru a îndulci efectele încălzirii globale

Perioadele lungi de caniculă, urmate de furtuni violente influenţează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabilă rămâne agricultura: impactul asupra acesteia este mai pregnant în prezent, deoarece schimbările şi variabilitatea climatică se manifestă din ce în ce mai accentuat.

Cele mai vulnerabile specii cultivate vor fi îndeosebi culturile anuale de grâu, secară, orz, ovăz, porumb, sorg, mei şi orez, deficitul de apă din anotimpul de vară, care coincide cu perioada cerinţelor maxime de apă, determinând scăderi importante de producţie, se arată într-o amplă analiză efectuată de Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii şi materializată prin elaborarea, împreună cu Administraţia Naţională de Meteorologie, a unui „Cod de Atitudini pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în agricultură”, publicaţie care poate fi considerată „Manualul fermierului european”. 

Documentul cuprinde recomandări privind adaptarea tehnologiilor agricole şi a tuturor activităţilor specifice procesului de producţie agricolă la efectele schimbărilor climatice, precum şi exemple de bune practici ce conduc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Recomandări pentru cultivarea plantelor

Spre exemplu, pentru a reduce impactul schimbărilor climatice asupra culturilor, este nevoie de o selecţie a varietăţilor cultivate prin corelarea condiţiilor locale de mediu cu gradul de rezistenţă al genotipurilor faţă de condiţiile limitative de vegetaţie (secetă, excese de umiditate, temperaturi ridicate, frig/ger, etc.).

Administrarea culturilor şi utilizarea raţională a terenului sunt măsuri obligatorii pentru păstrarea potenţialului producţiei, menţinând în acelaşi timp un impact redus al practicilor agricole asupra mediului şi climei, fermierii putând cultiva unui număr mai mare de soiuri, în fiecare an agricol, cu perioada de vegetaţie diferită, pentru o mai bună valorificare a condiţiilor climatice, îndeosebi regimul de umiditate şi eşalonarea lucrărilor agricole.

Foarte importantă este şi alegerea de genotipuri rezistente la condiţiile limitative de vegetaţie, cu o toleranţă ridicată la “arşiţă”, secetă şi excese de umiditate, dar şi cu  rezistenţă naturală la boli specifice determinate de agenţii patogeni.

La nivelul fermelor, se recomandă practicarea asolamentului şi stabilirea unei structuri de culturi care să includă cel puţin trei grupe de plante, respectiv cereale păioase 33%, prăşitoare - plante tehnice 33% şi leguminoase 33%. 

În structura culturilor, alegerea soiurilor/hibrizilor se bazează pe adaptabilitatea acestora faţă decondiţiile pedo-climatice specifice zonei corelat şi cu cerinţele de piaţă. 

În ceea ce priveşte relieful, cunoaşterea adâncimii apei freatice şi a celor de suprafaţă asigură prevenirea riscurilor de poluare ca urmare a tehnologiilor aplicate. De asemenea, trebuie luată în considerare mărimea pantelor pentru efectuarea lucrărilor solului, în special arătura, pentru prevenirea fenomenelor de degradare a solurilor ca urmare a eroziunii datorate apei.

Ce pot face crescătorii de animale

Activităţile specifice procesului de adaptare în domeniul zootehnic se referă la fondul de gene, măsuri specifice de elaborare a dietei, păşunatul şi adăpostirea animalelor, precum şi tehnici de depozitare a îngrăşămintelor. 

Astfel, emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul creşterii animalelor pot fi reduse semnificativ prin îmbunătăţirea genetică, prin analizarea potenţialului genetic din rase de animale selectate, printr-un echilibru corespunzător între energie şi proteinele din dietă, prin construirea unor adăposturi corespunzătoare şi a unor depozite de îngrăşăminte potrivite. 

Introducerea unor sisteme corespunzătoare de păşunat la ferme poate contribui, de asemenea, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pentru sectorul zootehnic, codul bunelor practici în agricultura recomandă:

- platforme de stocare a gunoiului de grajd mari, etanşeizate şi dotate corespunzător;

- depozitarea gunoiului de grajd în locuri răcoroase şi umbroase;

- acoperirea bazinelor cu reziduri lichide pentru reducerea emisiilor de amoniac în atmosferă prin utilizarea de prelate impermeabile;

- asigurarea cantităţilor corespunzătoare de gunoi de grajd în cadrul fermelor specializate în colectarea şi prelucrarea acestuia;

- construirea unor instalaţii pentru captarea biogazului, rezultând în reducerea emisiilor de metan, iar energia obţinută este utilizată în scopul reducerii combustibililor fosili;

- păşunatul în aer liber faţă de creşterea în sisteme cu adăposturi.