Cum se manifestă dependența de ecrane la adolescenți, ce impact are și ce pot face părinții

Platformele digitale rulează pe o logică simplă: mențin utilizatorul în buclă. Algoritmii anticipează impulsurile, livrează recompense rapide și penalizează orice semn de autonomie, susțin specialiștii.

Într-un astfel de ecosistem, adolescenții (cu un creier în plină reorganizare) devin publicul ideal. „Mediul digital oferă stimuli scurți, feedback intens și mecanisme de recompensă rapide”, explică pentru „Adevărul” psihologul clinician și psihoterapeutul Geta Udrea. Miza nu e doar timpul petrecut online, ci felul în care aceste interacțiuni modelează atenția, emoțiile și capacitatea de autoreglare.

Geta Udrea detaliază că notificările permanente, clipurile de câteva secunde, scroll-ul neîntrerupt și recomandările algoritmice creează un ritm al recompenselor variabile, exact tiparul care menține comportamentul activat. Recompensa nu este garantată, dar șansa de a o primi e suficientă pentru a ține adolescentul conectat. Această structură nu doar captează atenția, ci o fragmentează: crește abilitatea de a schimba sarcini, dar scade capacitatea de a rămâne în activități care necesită concentrare susținută, cum ar fi cititul sau rezolvarea unei teme complexe.

Ce se întâmplă în creierul adolescentului

Psihologul explică faptul că sistemul dopaminergic (centrul recompensei) este extrem de reactiv în adolescență. Stimuli scurți și repetitivi livrează recompense imediate, iar această dinamică întărește asocierea dintre utilizarea platformelor și satisfacția rapidă, conform spuselor sale. „Sistemul ventral, implicat în anticiparea recompensei, este și el mai sensibil la această vârstă, amplificând atractivitatea utilizării continue”.

În același timp, cortexul prefrontal, responsabil de controlul atenției, planificare și inhibiția impulsurilor, se află încă în dezvoltare, adaugă aceasta. „Expunerea repetată la stimuli digitali modifică echilibrul dintre rețelele orientate către sarcină și cele orientate către recompensă, ceea ce poate afecta autonomia adolescentului de a-și menține atenția pe activități dificile”.

Somn, emoții, stres

Ecranele interferează cu ritmul circadian: lumina albastră întârzie secreția de melatonină, iar somnul devine superficial. „Somnul precar afectează reglarea emoțională, memoria de lucru și performanța academică. În același timp, dinamica socială online: like-uri, comentarii, feed-uri, amplifică comparațiile sociale, anxietatea de separare și teama de a rata ceva (FOMO). Toate acestea pot alimenta vulnerabilități emoționale”, mărturisește Geta Udrea.

Conform declarațiilor sale, recompensele variabile se transformă rapid în obiceiuri automate. Notificările devin semnale care declanșează reflexul de a lua telefonul. Video-urile scurte oferă micro-doze de noutate și surpriză, menținând interesul activ. „Pe termen lung, aceste mecanisme pot consolida comportamente greu de moderat, mai ales în adolescență, unde plasticitatea neuronală este ridicată”.

Impactul acumulat devine vizibil: crește timpul online, scade toleranța la plictiseală, apar dificultăți în menținerea atenției, iar motivația pentru activități fără recompense imediate (lectură, sport, hobbyuri) se reduce. În unele cazuri, pot apărea iritabilitate, anxietate și sensibilitate accentuată la feedback-ul social.

Cum se degradează atenția

În observația clinică, spune Geta Udrea, elevii reacționează mai rapid la stimuli digitali, dar își pierd toleranța la sarcini monotone. Lecturile lungi, proiectele școlare sau conversațiile care cer prezență devin mai greu de susținut. Tendința este ca toleranța la efort cognitiv fără recompensă imediată să scadă în săptămâni sau luni de expunere intensă.

Există și o componentă de impulsivitate: în literatura de specialitate apar corelații între utilizarea intensă a platformelor și dificultățile de luare a deciziilor, reacții imediate și scăderea planificării pe termen lung. Relația este bidirecțională: impulsivitatea poate atrage platformele, iar expunerea poate amplifica impulsivitatea.

Platformele sociale devin spații ale evaluării continue. Adolescenții se expun la feed-uri cu idealizări și performanțe constante, care pot distorsiona imaginea corporală și percepția propriei valori. Psihologul spune că, în cabinet, apar frecvent autocritică intensă, presiunea de a performa permanent și sentimente de inadecvare. Comparația socială accelerată poate alimenta cicluri de anxietate și tristețe.

Semnale de alarmă pentru părinți

Printre primele semne apar timpul prelungit online fără un scop clar, iritabilitatea când adolescentul nu are acces la telefon, pierderea interesului pentru activități offline, dificultăți de somn și evitarea responsabilităților școlare. Escaladarea stimulilor e un indicator tipic: nevoia de conținut mai intens pentru a obține același nivel de satisfacție.

Geta Udrea recomandă stabilirea unei „ferestre digitale” zilnice: o perioadă clară, constantă, în care accesul la dispozitive este reglementat. Funcționează pentru că reduce expunerea la recompense imediate, îmbunătățește somnul și crește disponibilitatea pentru activități cu implicare cognitivă mai profundă, spune ea.

La nivel familial, modelarea comportamentului este esențială: părinții să nu verifice telefonul în timpul conversațiilor și să susțină alternative offline, semnalează specialista. În mediul școlar, profesorii pot reconstrui toleranța la efort prin sarcini de durată, pauze regulate și feedback progresiv.

Deși studiile sunt încă heterogene, psihologul observă un tipar: săptămâni pentru îmbunătățiri în somn și dispoziție, luni pentru creșterea capacității de concentrare pe sarcini non-digitale, câteva luni pentru reconstrucția obiceiurilor și a autonomiei.

Familiile văd, de regulă, o stabilizare a stării emoționale și a intereselor offline după perioade consistente de moderare.

Ce urmează, odată cu integrarea AI

Personalizarea extremă a feed-urilor poate intensifica ciclul dopaminic și timpul petrecut online. „Algoritmii vor livra conținut tot mai adaptat profilului emoțional al utilizatorului, ceea ce crește riscul de „bule emoționale”, hipervigilență și dependență de validarea online. Apar și riscuri privind confidențialitatea și predicția comportamentală, o zonă sensibilă pentru autonomie și dezvoltare”, crede ea.

De asemenea, un studiu publicat în mai 2025 în Nature Human Behaviour (Fassi, Ferguson, Przybylski, Ford & Orben) analizează date reprezentative la nivel național din Marea Britanie, pe un eșantion de 3.340 de adolescenți între 11 și 19 ani. Cercetarea compară modul în care adolescenții cu diagnostic clinic de anxietate, depresie sau tulburări de comportament folosesc platformele sociale, în raport cu cei fără probleme de sănătate mintală.

Rezultatele arată câteva diferențe consistente. Adolescenții cu tulburări „internalizante” ( anxietate, depresie, ruminație) petrec mai mult timp online și sunt mult mai predispuși să se compare cu ceilalți. Feedback-ul primit în mediul digital (like-uri, comentarii) le influențează starea emoțională în mod mai accentuat, iar satisfacția față de prieteniile online este mai scăzută. În același timp, au un control redus asupra timpului petrecut pe platforme și tind să dezvăluie mai puțin din ceea ce simt.

În schimb, adolescenții cu tulburări „externalizante” (impulsivitate, ADHD, probleme de comportament) se diferențiază mai puțin. Singura tendință clară observată în acest grup este timpul mai mare petrecut online, fără schimbări relevante în comportamentele calitative (comparație socială, monitorizarea feedback-ului, autenticități online).

Autorii subliniază că studiul nu stabilește o relație cauzală, ci doar asociații, dar indică un lucru important pentru profesioniștii din sănătate mintală: adolescenții vulnerabili emoțional procesează platformele sociale într-un mod diferit, mai intens și mai reactiv. În practică, asta poate însemna că intervențiile trebuie să se concentreze nu doar pe „timpul pe ecran”, ci pe felul în care adolescenții se raportează la reacțiile, comparațiile și dinamica platformelor.