„Windows” cu tenorul Marius Vlad Budoiu (II)
0După „Window to Schumann”, vă prezint în continuare „Window to Puccini” și „Window to Freedom”, celelalte CD-uri din noul ciclu de piese vocale înregistrate de Marius Vlad Budoiu, acum în acompaniamentul de pian al Larisei Pentea.
Cred că literatura pucciniană „da camera” constituie o premieră discografică în România, cel puțin prin reunirea unui număr mare de opusuri, 20, evident binevenite în acest An Omagial Puccini, când întreg mapamondul, comemorându-l la 100 de ani de la trecerea în eternitate, se concentrează îndeosebi pe marile sale creații lirico-dramatico-scenice. Așa încât fereastra deschisă de Marius Vlad Budoiu este perfectă inclusiv din unghi educativ.
„Window to Puccini – Songs-Arie da camera-Lieduri”
Puțin cunoscute, melodiile strânse sub acest generic sunt de o diversitate afectivă remarcabilă, recunoscând estetica vibrantă emoțional a penei maestrului de la Torre del Lago. Este firesc, climaxul se schimbă față de romanticul german și intrăm categoric în maniera operei, în care tenorul își expune din nou prețioasele daruri native de voce, prezentate împreună cu legato-ul princiar, frazarea impecabilă, aici alături de accentuările incisive, dramatice chiar, avântul pasional și îndeosebi acutele de forță (Si bemol), unul dintre atributele vocilor liric-spinte. Ascultând Puccini după Schumann, îi simțim lui Marius Vlad Budoiu versatilitatea de abordare stilistică, indiferent de anii creației, proprie artiștilor importanți.
Discul oferă un cumul de scrieri pucciniene eclectice, pe diverse teme, dintre care aș gândi mai întâi la cântecele de leagăn („E l'uccellino” și „Sogno d'or”), interpretate într-o dulce narativă, gingașă și delicată, încheiată în ultimul cu un sunet înalt prelung în mezzoforte, lăsând pacea să coboare asupra leagănului.
Introspecțiile filosofice în spirit l-au îndemnat pe Puccini să scrie „Canto d'anima”, „Morire?”, „Avanti, Urania!”, „Mentia l'avviso”, „Ad una morta”. Sunt ariette înzestrate de performerul tenor cu o bogată paletă de sentimente, tratate energic, bărbătește, adresate dramatic și împletite cu sonuri triste, amintiri sfâșietoare, ca un epitaf dureros iată, în cea din urmă. Informativ trebuie notat că în prima și a patra piesă se regăsesc sugestii melodice care transpar în „Gianni Schicchi” (aria lui Rinuccio), respectiv „Manon Lescaut”, majore creații pucciniene de operă.
Ilustrarea naturii l-a servit de minune pe Marius Vlad Bucoiu în „Terra e mare” (două lieduri), în scurta canțonetă „La Primavera” și în „Sole e amore”, descriind nuanțat, cu rafinament de sonorități, în culori luminos pastelate, dar și în acqua-forte de sorginte operatică. Ultimul lied seamănă ca două picături de apă cu poetica scenă de final a actului al III-lea din „Boema”.
Muzica sacră are un loc important pe disc prin două duete, „Beata Viscera”, „Vexilla Regis” în compania baritonului Alexandru Chiriac și două arii, „Ave Maria”, „Salve Regina”, cântări străbătute de iluminare divină în pioșenia rugilor. Marius Vlad Budoiu o ridică la Ceruri din toate puterile, sublimând-o în finalul din „Ave Maria”. Bine armonizate, cele două glasuri înalță Divinității prin „Vexilla Regis” un imn solemn plin de măreție. Într-un scurt solo, vocea de mare calitate, cu linie caldă a baritonului îi confirmă virtuțile.
Sentimentului iubirii, atât de emoționant zugrăvit de compozitor în portativele sale, Marius Vlad Budoiu îi dăruiește o declarație fierbinte, patetică prin aria simplu numită „A te” și își expune cantabilitatea lejeră și elegantă punctată de exclamații pasionale în mica povestire „Storiella d'amore”.
Discul se încheie cu două marșuri, ca atare tratate vocal, cu panaș, numite „Inno a Roma” și „Inno a Diana”, cu direcționări clare, între care se strecoară o miniatură, tot cu dedicație ușor detectabilă, „Casa mia”, ca apropiere de locurile dragi, secvență în care tenorul se implică prin naturalul simțirii.
„Window to Freedom” – Cântece interbelice de dragoste
Fără considerații asupra alegerii titlului „Fereastră către Libertate”, deși se pot presupune, Marius Vlad Budoiu dedică al treilea CD cântecelor selectate din componistica lui Robert Stolz, cărora le adaugă nume precum Franz Lehár, Emmerich Kálmán, alături de Ralph Benatzky și mai puțin cunoscuții Fritz Rotter-Ralph Erwin sau Hans May. Un total de 16 song-uri în limba germană compuse între 1922 și 1937 în spirit autentic vienez pe care tenorul îl stăpânește și știe să-i restituie parfumul de epocă
Jumătate din cântece sunt semnate de Stolz și, în ritm de vals, Budoiu se lansează entuziast, urmează atenuări nuanțate într-o agogică, să risc termenul, îmbătătoare. Înflăcărări de expozee, o dulceață de sunet cu inflexiuni molcome, explozii de declamații epice, un Si bemol acut de forță (în „Ich liebe dich” - „Te iubesc!”), declarații duioase dedicate iubitei Marita, eleganță tristă („Das Lied ist auf” - „Cântecul s-a sfârșit”), melancolie amară cu final în piano, nostalgia primăverii, a ultimilor trandafiri și dorința de iubire, totul venit prin lirismul adânc ce întregește largul șevalet de trăiri expuse de tenor. În ritmul de marș al altor două song-uri, cu subtile dedicații, acesta confirmă o dată în plus importanța rostirii cuvântului îngemănat culorilor vocale, dinamicii de sunet.
Kálmán și Lehár cu a lor experiență de scenă, îi oferă lui Marius Vlad Budoiu posibilitatea de a reda cu pasiune arii din operetele „Contesa Maritza” (un salut robust și nostalgic adresat Vienei, apoi bilingva germană-maghiară „Komm, Zigany!”, plină de accentuări puternice și specială poetică, alături de Schwung-ul declamației), respectiv „Giuditta” (efluvii sonore alternante cu sonuri delicate) și „Frasquita” (din nou lirism pur și suavitate).
În fine, distinsul „Ich küsse Ihre Hand, Madame...” („Vă sărut mâna, doamnă...”) compus de Fritz Rotter și Ralph Erwin conține o fermecătoare comunicare afectivă timid exprimată, „Frag nicht” („Nu întreba”) de Hans May, o confesiune ca o serenadă și „Es muss was Wunderbares sein” („Trebuie să fie ceva minunat”) de Ralph Benatzky, grațios și discret, constituie alte trei flori prinse în buchetul (buchetele) oferite de tenorul-interpret iubitei (iubitelor) sale.
Pianistica și traducerile
Însoțirea instrumentală a vocii reprezintă o componentă esențială a tălmăcirilor. Cele două remarcabile pianiste, Bianca Murariu (în opusurile de Schumann) și Larisa Pentea (în ariile „da camera” de Puccini și liedurile de secol XX) respiră frazele muzicale împreună cu Marius Vlad Budoiu, înțelegând parteneriatul ca o comuniune ideatică. Cu transparență sonoră, de cele mai multe ori pianul prefațează atmosfera introducerile liedurilor de Schumann și, în finaluri, lasă să pogoare gânduri reflexive după ce vocea își termină expunerea. Delicatețea este admirabilă, ca și tonurile grave, adâncite în gândire.
Prin aceleași mijloace, acompaniamentul celorlalte CD-uri susțin imaginile și trăirile glasului, aerul epocilor.
În afara prezentării documentare a interpreților, albumele regăsesc în booklet-uri atât de importantele texte ale pieselor, dar și eseuri sau descrieri de conținut. Pentru primul album, în trei limbi, germana originală, engleza și româna, cea din urmă foarte importantă pentru înțelegere. Traducerile în limba noastră aparțin lui Marius Vlad Budoiu însuși (Schumann – „Ciclul de lieduri op. 39”), unor Romulus Vulpescu, Șt. O Iosif, Petre Solomon, Letiția Papu, I. Cassian-Mătăsaru, Mihai Beniuc, Ion Bentoiu și din nou Marius Vlad Budoiu (Schumann – „Dragoste de poet” op. 48). Transcrieri valoroase.
Booklet-ul albumului puccinian se deschide cu un eseu al tenorului interpret, după care urmează prezentările bilingve engleză-română ale fiecărui cântec „de cameră”, drept consistente explicații literare izvorâte din texte.
La rândul său, „Window to Freedom” cuprinde versurile integrale ale song-urilor în originalul german și traducerea română.
CD-urile au apărut sub sigla Asociației „Ansamblul Baroc Transylvania”, Cluj-Napoca, România.
„Ferestrele” lui Marius Vlad Budoiu cer deschideri în continuare, reascultări ale celor 195 de minute de muzici, recitiri de texte. Pe lângă cele deja prezentate în aceste pagini și în anterioarele, altele trebuie negreșit înregistrate. Tenorul are multe de spus spre bucuria melomanilor. Cariera live, cariera discografică trebuie urmărite.