Victor Ponta nu a pierdut alegerile

"Liderii PSD scot cuţitele pe masă", citesc, dimineaţă, titlurile date de la televiziuni, în ajunul unei şedinţe care se anunţa a fi cu scântei. Le-au scos, probabil, dar poate doar pentru a tăia nişte slăninuţă din aia bună de Ardeal, adusă de Ioan Rus.

PSD, acum la fel de obez şi plin de sine ca întotdeauna, e departe de a pierde apetitul pantagruelic pentru Putere. A fost doborât pentru moment, dar e gata să revină în arenă. Mai agresiv, mai lacom, cu perfuzia la mână, dar cu mâna pe ciolan.

"Victor Ponta nu a pierdut alegerile, PSD le-a pierdut", zice, împăciuitor, un pesedist, în şedinţa în care cel mai mare partid din România, aparent sufocat până de curând de propria-i greutate, se regrupează şi se antrenează ca să capete supleţea necesară viitoarelor bătălii.

"Partidul este unit în acest moment, pentru că este un partid serios", spune şi Oprişan, sobru. "O eroare majoră este faptul că nu am anticipat ce s-a întâmplat în diaspora", mai spune el, gânditor.

Sunt două declaraţii care descriu perfect un colos învins, care nu acceptă să se predea. Dar nu asta e problema.

Când spune "Nu am anticipat ce s-a întâmplat în Diaspora", Oprişan nu dă doi bani pe semnificaţia votului de acolo, comentată îndelung şi meditativ aici. Revolta, ieşirile în stradă nu reprezintă decât o breşă într-o strategie care ar fi trebuit să nu dea greş.

Când spune că Ponta nu a pierdut alegerile, ci partidul, liderul organizaţiei de la Olt, fiindcă lui îi aparţine afirmaţia de mai sus, nu doar că neagă realitatea şi îşi linguşeşte şeful, ci aruncă, de asemenea, vina pe o strategie defectă.

Pentru că despre asta este politica, nu? Despre tactică, strategie, cuceriri de teritorii, seducerea electoratului prin orice mijloace, anticiparea momentului, în sondaje, clasificarea aşteptărilor populaţiei, monitorizarea preferinţelor, a stilului de viaţă şi, ulterior, înscrierea în tipare bine determinate, uşor de controlat, să sperăm. Cei care nu sunt controlabili? Ei reprezintă o eroare de sistem, nimic mai mult. O reparăm, dar sistemul nu trebuie resetat, pentru că riscăm să fim excluşi chiar noi din el.

Întreaga campanie am avut senzaţia că trăiesc în romanele lui Orwell. Că minciuna repetată la infinit ajunge să se transforme în adevăr pentru majoritate şi, doar pentru că mai mulţi o cred, minorităţile se vor conforma. Şi îmi aminteam cum, la finalul romanului "1984", protagonistul devine el însuşi un actor social irelevant, parte a unei mase manevrabile care trăieşte într-o realitate de plastilină, modelată după bunul plac al celor care îl conduc.

Cam asta se întâmplă în PSD, acum. Liderii mai mici sau mai mari au intrat într-o altă dimensiune, trăiesc o altă realitate. Cei care nu le împărtăşesc opinia sunt fie excluşi, ca Mircea Geoană, de exemplu,  fie convinşi.

"Victor Ponta nu a pierdut alegerile", repetă, ca o mantră binefăcătoare şi îşi susură unul altuia, la ureche, cu precauţie. "Noi le-am pierdut", mai spun, încă nedezmeticiţi. Marşul pentru Cotroceni a luat final, dar ei merg, din inerţie, înainte, cu un conducător decapitat prin vot, nişte fantome ale propriilor orgolii. Asta nu înseamnă, însă, că sunt lipsiţi de voinţă. Nu, rămân să bântuie Guvernul, Parlamentul, meschinăriile din teritoriu şi, cu siguranţă, acest Frankenstein al politicii noastre se va lăsa mai degrabă închis după gratii decât între paginile cărţilor de istorie.