Victor Ponta, cu modestia câştigi Preşedinţia!

Puţin înainte de miezul nopţii, redacţia „Adevărul“ e pustie. Ceva mai devreme, când căldura moleşise spiritele, procentul de 40% obţinut de social-democraţi nu a stârnit nicio uimire. În schimb, câţiva i-au compătimit pe liberali. „Şi-au luat-o bine liberalii“, aud în apropiere. Şi nu doar liberalii, aş completa. Formaţiunile de dreapta au suferit un eşec usturător. Victor Ponta nu a triumfat, însă, ci s-a arătat modest. Parcă prea modest.

În ciuda scorului obţinut de ai lui, Ponta a afişat o mină mohorâtă la conferinţa de presă care a succedat primele rezultate exit-poll. Flancat de Gabriel Oprea, căruia i-a mulţumit pentru eforturile depuse, dar şi de preşedintele PC, Daniel Constantin, ale cărui declaraţii au fost oarecum ignorate de jurnaliştii prezenţi, Ponta a îndemnat la modestie. Nu din superstiţie, desigur, ci pentru că modestia este atrăgătoare în faţa publicului. Confruntat cu rezultatele, premierul ar fi putut să încingă o horă la sediul din Şoseaua Kiseleff şi să îşi înfiereze adversarii. S-ar fi putut declara mândru că este român, social-democrat, deputat şi premier. Ar fi putut să tatueze pe fiecare membru al partidului rezultatele exit-poll-urilor şi, poate, unii dintre ei ar fi acceptat bucuroşi, pentru că Ponta nu le-a adus un scor menit să dea speranţă, ci unul care i-a făcut deja să adulmece mirosul de sânge de la prezidenţiale.

Ponta nu a făcut, însă, nimic din toate astea. În schimb, a lansat o invitaţie tentantă: a părut dispus să împartă scorul său, cel mai mare de la alegerile europarlamentare obţinut de PSD, cu oricine doreşte. Cu PNL, în primul rând, pentru a demonstra că USL trăieşte şi pentru ca Antonescu să nu-l mai acuze de spiritism politic. Cu PDL, în al doilea rând, pentru că roşul şi portocaliul nu sunt prea departe una de cealaltă în spectrul culorilor şi, cum ar fi spus Traian Băsescu, nici în spectrul politic.

PSD s-a arătat dispus, în modestia sa exemplară, să împartă prăjitura. Să unească stânga cu dreapta, dreapta cu stânga într-o horă a armoniei. Îi e teamă premierului să ajungă la Cotroceni sau este, într-adevăr, modest? Caută PSD un prezidenţiabil sau cel care a fost deja anunţat, pe canale neoficiale, ştie prea bine cum să-şi umfle scorul?

Evident, PSD nu va împărţi cu nimeni prăjitura. Scorul va rămâne, în analele partidului, drept un triumf strălucitor. Ponta va rămâne, în istoria formaţiunii, drept liderul care a primit victoria cu înţelepciune şi nu s-a lăsat copleşit de ea. Sau drept un mister pe care nu îl poate lămuri decât următorul test electoral: prezidenţialele.

Atunci şi abia atunci se va vedea dacă modestia de astăzi a lui Victor Ponta a fost una falsă ori o mostră de teamă. Atunci vom afla dacă, în urechile premierului, în care a răsunat tentant acel 40% se mai aude încă ecoul unor voci de baroni care îl împing, mărşăluind, spre Cotroceni ori dacă mândria de a fi român se ia la întrecere cu modestia de a te vedea preşedinte.