Va depăşi Republica Moldova instabilitatea politică?

După episodul straniu consumat în Parlament când şedinţa de investire a guvernului Grosu nu a putut avea loc din cauza lipsei cvorumului, preşedinta Maia Sandu a urmat întocmai paşii prevăzuţi de Constituţie.

A chemat partidele politice la consultări - fără a ţine cont de opiniile exprimate, din moment ce avea doar obligaţia constituţională de a organiza aceste consultări - şi ulterior a cerut Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă sunt întrunite condiţiile pentru dizolvarea Parlamentului.

Nu putem decât specula pe marginea verdictului final al Curţii dar un fapt este cert: de la începutul acestei crize constituţionale Curtea a demonstrat că este un actor responsabil, neinfluenţat politic, iar actorii politici i-au respectat deciziile. Chiar şi doamna Maia Sandu a acceptat într-un final să se supună obligaţiei de a avea consultări cu partidele reprezentate în Parlament înainte de a înainta un nou candidat pentru poziţia de prim - ministru, după ce i s-a atras atenţia că ignorarea Curţii este un atac la adresa statului de drept. Faptul că deciziile CCM sunt respectate va impulsiona Curtea să ofere o decizie echilibrată şi bine întemeiată pe prevederile constituţionale.

Există mai multe argumente care justifică un răspuns pozitiv la întrebarea dacă se va aproba dizolvarea Parlamentului. Lipsa cvorumului pentru investirea guvernului Grosu nu poate fi imputată desigur actorului politic care a propus acest candidat. Întrebarea majoră la care CCM va trebui să răspundă (dacă o va formula ca atare, ceea ce ar fi de sperat) este dacă, de la începutul crizei, odată cu demisia guvernului Chicu, actorii politici implicaţi au acţionat cu bună credinţă. Răspunsul nu este deloc simplu. Doamna Maia Sandu a propus un prim candidat jocandi causa, cu scopul declarat de a nu obţine investitura. A doua oară a fost mai bine sfătuită şi a lăsat să existe o oarecare ambiguitate asupra dorinţei de a avea sau nu un vot favorabil în Parlament pentru guvernul Grosu. De cealaltă parte, PSRM a oscilat şi încă mai oscilează dacă doreşte sau nu alegeri anticipate. Prima dată, la investirea guvernului Gavriliţă, PSRM a acţionat aşa cum a anunţat. A doua oară, la investirea guvernului Grosu, absenţa parlamentarilor PSRM poate fi interpretată în diferite modalităţi dar un fapt este cert: nu a existat bună credinţă în folosirea mecanismelor constituţionale. Existenţa unei majorităţi parlamentare capabile să sprijine un alt candidat, domnul Golovatiuc, a fost întotdeauna problematică: forţele politice din Parlament în afară de PAS nu au reuşit să aibă un punct de vedere comun. Drept urmare, aprecierea existenţei sau absenţei bunei credinţe a tuturor actorilor politici cu putere de decizie implicaţi, pe toată durata care a debutat cu demisia guvernului Chicu, va trebui să stea la baza analizei CCM. Orice altă modalitate de a construi argumentaţia în această speţă ar fi viciată. Actorii politici au încercat până acum să interpreteze mecanismele constituţionale într-un alt sens decât cel pentru care acestea au fost proiectate. Indiferent de verdictul Curţii, alegerile anticipate nu ar trebui să reprezinte decât o opţiune cu totul excepţională, atunci când nu poate fi asigurată o majoritate parlamentară pentru niciuna dintre posibilele opţiuni la îndemâna şefului statului, iar toţi actorii politici acţionează cu bună credinţă.

Dacă CCM va agrea ideea alegerilor anticipate, se va crea un precedent: un partid politic minoritar în Parlament ar reuşi dizolvarea Parlamentului. Pe baza acestui precedent, se pot crea premisele unei instabilităţi foarte uşor de instaurat şi perpetuat: şeful statului va putea oricând să dizolve Parlamentul atunci când un guvern în funcţie demsionează, iar respectivul şef de stat doreşte schimbarea majorităţii din Parlament. CCM ar trebui să cântărească din acest motiv cu mare atenţie toate posibilele consecinţe ale deciziei sale.

Presupunând că se va da undă verde alegerilor anticipate şi că acest mecanism va fi declanşat, alegerile nu se pot organiza mai devreme de luna august. Sondajele de opinie arată bine pentru PAS şi nu denotă o scădere semnificativă a PSRM. Până la aceste eventuale alegeri, opţiunile se pot schimba. În decurs de câteva luni, situaţia pandemiei din Republica Moldova nu se va îmbunătăţi, ci dimpotrivă, există toate premisele unei înrăutăţiri. În toată această perioadă de timp, efectul pozitiv al declanşării alegerilor anticipate asupra PAS nu va mai fi atât de vizibil. Este foarte posibil ca rezultatul alegerilor anticipate să fie acelaşi cu al alegerilor din care a rezultat acest Parlament. Alegerile anticipate nu vor avea decât eventual rolul de a asigura mai multe voturi pentru PAS şi PSRM, în detrimentul PDM, PDA sau Partidului Şor. Cum va arăta în acest caz o viitoare alianţă de guvernare? O întrebare deschisă la care niciun partid nu are în prezent un răspuns dar întotdeauna un partid situat pe locul unu sau doi în preferinţele electoratului ar trebui să mizeze pe potenţiali parteneri de guvernare cu mai puţine voturi dar cu un potenţial de coaliţie ridicat.

Viitorul Republicii Moldova arată foarte incert. Perspectiva prelungirii unui guvern interimar, fără multe prerogative, este singura certitudine din prezent. Ce va decide Curtea Constituţională este greu de anticipat dar soluţia care va fi adoptată nu va putea oferi decât, eventual, o foaie de parcurs de ieşire din instabilitatea politică.