Unica şansă de reformare a USR este ruperea lui

După intrarea lui Liviu Dragnea la puşcărie, USR a rămas fără identitate. Lupta cu sistemul corupt reprezentat de Liviu Dragnea şi vechiul PSD luase sfârşit. Liantul care ţinea partidul împreună se topise. Astfel, criza de identitate externă a dat naştere fragmentării interne. S-au construit tabere cu identităţi proprii, dihotomice, care s-au reprodus până la incapacitatea de coabitare.

Încercarea lui Moise Guran de a construi poduri între tabere a demonstrat că un astfel de demers este imposibil. La acele două tabere antagonice din interiorul USR s-a mai adăugat încă una, cea a plusiştilor. Astfel s-au format (cel puţin) 3 tabere osificate şi organizate în jurul unor lideri formali şi informali, cu potenţial redus de cooperare. În urma ultimului congres a fost ales Dacian Cioloş ca preşedinte, iar în Biroul Naţional (organ executiv) a devenit majoritară echipa lui Dan Barna. Văzându-şi limitele stabilite prin statut, Dacian Cioloş a împins un program de deschidere a partidului - un fel de glasnost care a dinamitat USR-ul oricum în cădere liberă. Şi-a dat demisia de la conducerea partidului şi sute de demisii ale membrilor au urmat ca răspuns. Interimar a devenit Cătălin Drulă care nu e nici pe departe vreun reformator. El va menţine doar status quo-ul până la următorul congres care va încorona succesul echipei Barna în faţa celorlalte două tabere.

Între timp a apărut AUR. Un partid conservator naţionalist-populist, care se declară anti-sistem. De când au intrat în Parlament, USR nu a ştiut cum să se poziţioneze faţă de ei. Neavând o ideologie clară, coroborat cu problemele din partid, i-au lăsat pe extremişti de izbelişte. Iar AUR a făcut ce a ştiut mai bine. A acaparat tot spaţiul mediatic social şi politic. Astfel, USR (care oricum nu beneficia de foarte multă vizibilitate) a fost scos pe bandă. Devenit invizibil, USR-ul s-a confruntat din nou cu o problemă de identitate, de data asta pe intern. Cine suntem noi şi cum ne poziţionăm faţă de AUR? Asta era una dintre întrebările care măcina partidul pe interior şi ar fi putut să îl re-solidarizeze în jurul unei noi idei forţă - combaterea extremismului. Era prea târziu deja. Apăruse sondajul în care USR era creditat cu 12% iar AUR cu 20%. Apoi totul s-a năruit.

De aceea cred că singura şansă este revenirea la punctul iniţial. Taberele trebuie să îşi reclame suveranitatea şi să se desprindă de matcă. Din USR se pot face liniştit 3 partide noi care să acopere tot eşichierul politic, de la dreapta la stânga. Tabăra Barna îşi poate urmări în continuare cursul de „centru-dreapta modern” cu ţintă pe antreprenori. Tabăra Cioloş poate reveni la valorile PLUS de solidaritate justiţie socială şi libertate (centru), iar tabăra din jurul lui Irineu Darău se poate concentra pe anti-corupţie şi societate civilă (centru-stânga).

În 2024 se poate forma o nouă alianţă între cele trei partide, care să poată câştiga împreună 20% la parlamentare, locale şi europarlamentare. Dar asta în condiţiile în care ruptura USR se face controlat şi strategic, însemnând cooperarea strânsă pe parcursul următorilor doi ani şi comunicare sincronizată anti-populism şi anti-extremism.

În caz contrar există riscul iminent ca (cel puţin) tabăra Cioloş din Parlamentul României şi Parlamentul European să îşi dea demisia în grup. Aceştia ştiu foarte bine că în condiţiile actuale nu au nicio şansă să prindă vreun loc eligibil pe vreo listă în 2024. Aşadar, nu îi mai ţine nimic în USR. Fie îşi dau demisia şi refac PLUS, fie se alătură altor partide precum VOLT. De aceea, liderii actuali ai USR, împreună cu Dacian Cioloş, trebuie să pună la cale rapid un plan de atac. Altfel, visurile electoratului USR riscă să se năruie o dată cu partidul.