Tinerii evrei și antisemitismul: Să nu ieși în evidență
0Evreii din Berlin se confruntă cu un antisemitism accentuat și au devenit precauți în viața de zi cu zi. Nu puțini dintre ei privesc cu un anumit scepticism ritualurile oficiale de comemorare a Holocaustului.
El nu este, mărturiseşte Tim Kurockin, „religios”. Și asta este, în această situație, poate, „un privilegiu”. Nu poartă kippa, acoperământul evreiesc pentru cap, și nici steaua lui David. „Nu sunt vizibil evreu.”
Tânărul evreu de 21 de ani a venit la Berlin cu puțin timp înainte de 7 octombrie 2023, atacul terorist al Hamas asupra Israelului. El explică acest „privilegiu” în discuția cu DW. Are prieteni religioși care „au fost agresați fizic pentru că s-a văzut că sunt evrei”.
În capitala Germaniei, Kurockin studiază la Universitatea de Economie și Drept. Este implicat în mai multe organizații evreiești, precum mișcarea Hillel, care își propune să creeze o rețea globală de studenți evrei, și în Uniunea Studenților Evrei din Germania (JSUD).
„Foarte precaut prin oraș”
Kurockin spune că în Berlin merge „foarte precaut prin oraș” și că nu le povestește „prea multor oameni” că este evreu. Dar nu este ca și cum ar „merge prin Berlin toată ziua cu frică”. Totuși, la anumite manifestații alege să ocolească zona. Acolo sunt afișate foarte des bannere antisemite și sunt strigate lozinci antisemite. Cine cheamă acolo la Intifada, spune el, cheamă la uciderea evreicelor și evreilor.
Viața evreiască în Berlin, iudaismul vizibil, se desfăşoară de zeci de ani în mare parte sub protecție polițienească. Din toamna anului 2023, situația în capitala germană s-a înrăutățit şi mai mult. Astfel, în decembrie, la sărbătoarea festivalului luminilor „Hanuka”, cu invitați din Bundestag, Pariser Platz din fața Porții Brandenburg părea o fortăreață. Cu doar câțiva ani în urmă, trecătorii puteau urmări sărbătoarea de aproape. Acum sunt bariere extinse, controale multiple la intrare, polițiști pe acoperișuri.
Un semn vizibil a fost și înlocuirea barierelor din fața instituțiilor evreiești din mai multe districte ale orașului. În locul gardurilor provizorii, ușor de mutat și care nu ar fi rezistat unui automobil, se află de câteva săptămâni bariere masive, montate una lângă alta.
Protecția polițienească exista deja înainte de 7 octombrie 2023, atacul terorist al Hamas, soldat cu peste 1.200 de persoane ucise și aproximativ 250 de israelieni răpiți ca ostatici. Odată cu următorul război din Gaza, în care – potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, considerat de ONU și de numeroase organizații pentru drepturile omului drept o sursă de încredere – cel puțin 70.000 de palestinieni au fost uciși ca urmare a operațiunilor militare israeliene, amenințările au crescut și protecția poliției a fost intensificată.
Unii, precum Tim Kurockin, vorbesc despre viața lor în Berlin, alții nu. Există și tineri evrei care spun că, personal, nu au trăit ură.
27 ianuarie este ziua comemorării victimelor național-socialismului iar Kurockin o consideră „o zi a durerii sincere”. Dar cu unele forme ale comemorării Holocaustului în Germania nu poate rezona. Foarte adesea este „aceeași postare pe rețelele sociale, în care oamenii fie scriu ‘Niciodată din nou’, fie postează o imagine alb-negru cu Auschwitz”, spune el. „Nu este suficient. Faceți apoi ceva cu adevărat împotriva antisemitismului! În unele părți ale Germaniei avem situația în care un partid de extremă dreapta este pe locul doi în sondajele pentru alegerile federale, uneori chiar pe primul loc. Vedem cum crește extremismul de stânga, antisemitismul legat de Israel. Vedem această creștere constantă a antisemitismului. Iar din partea politicii nu se face destul.” Astfel, „din cercurile conservatoare de dreapta”, bariera de separare față de extrema dreaptă „se tot erodează”. Întărirea partidului AfD, considerat în parte de extremă dreapta, îl îngrijorează.
Câți evrei trăiesc în Berlin este greu de spus. Comunitatea evreiască oficială din Berlin numără aproximativ 10.000 de membri. Numărul evreicelor și al evreilor din oraș este însă mult mai mare și a crescut din nou odată cu fuga evreilor ucraineni din fața războiului declanșat de Putin. Numărul israelienilor care trăiesc în Berlin este estimat la între 15.000 și 30.000. Nu se știe însă câți dintre ei sunt mai degrabă seculari sau religioși.
„Foarte repede jignitor”
Lilach Sofer are 20 de ani, studiază la Potsdam și locuiește în Berlin. A trăit ură sau amenințări? Pe rețelele sociale, spune ea, de ceva vreme aproape că nu se mai exprimă politic și nu mai răspunde critic. „Acolo devenea foarte repede jignitor, lipsit de argumente”, spune ea pentru DW.
Tânăra evreică, fiica unei mame israeliene și a unui tată german, subliniază că în Berlin se poate trăi, în mare parte, „complet normal”. Nu îi este teamă să meargă la universitate: „Încă e în regulă.” Ea însăși se aventurează ocazional și prin cartiere precum Kreuzberg sau Neukölln, dar are grijă, de exemplu, să nu vorbească tare în ebraică. Povestește destul de calm despre prieteni care au fost amenințați pe stradă cu cuțitul din acest motiv. Cu destul efort, au reușit să dezamorseze situația.
Și, asemenea lui Tim Kurocki, Sofer revine la un detaliu. „În trecut purtam uneori steaua lui David la un lanț. Momentan nu. Trebuie să fii nebun, în perioada asta, oriunde în Berlin, să porți un lanț cu steaua lui David”, spune ea.
Riscurile zilnice sunt menționate mereu în discuțiile cu tinerii evrei. Posibilitatea unei amenințări, spune și David Gorelik, este „un gând zilnic”.
Viața lui s-a schimbat „foarte, foarte mult” după 7 octombrie 2023. Tânărul evreu de 21 de ani povestește despre implicarea lui în „Meet a Jew”, un proiect al Consiliului Central al Evreilor care își propune să faciliteze întâlniri personale între evrei și ne-evrei. „Aspectele de securitate pe care trebuie să le respectăm sunt mult mai stricte decât înainte”, spune el.
Născut la Berlin și membru al Comunității Evreiești Chabad Berlin din Wilmersdorf, studiază în prezent asistență socială evreiască. O parte din studii o face la Erfurt, în Turingia, iar cealaltă parte la Universitatea de Studii Evreiești din Heidelberg. Poate că a ales și această universitate fiindcă „acolo sunt într-o ‘bulă’ în care sunt protejat”. Acolo nu este nicio problemă să poarte kippa în sala de curs.
„Să stăm împreună, uniți”
După octombrie 2023, în contextul mai multor atacuri și aici, în Germania, nu puțini s-au întrebat dacă viața evreiască în Germania mai are vreun sens, povestește el. El are însă o altă opinie. „Are sens. Poți alunga întunericul cu lumină. Pentru asta existăm. Și vrem să stăm împreună, uniți.”
Gorelik subliniază că, mai ales în ultimii cinci ani, viața evreiască din Germania „a crescut enorm” și are astăzi „o infrastructură cu adevărat solidă”. Exemplele sunt cunoscute: între timp, fiecare capitală de land are o sinagogă, Bundeswehr-ul a înființat capelania militară evreiască, iar comunitatea Chabad din Berlin a înfiinţat un campus evreiesc, conceput să fie deschis în mod explicit societății orașului.
Chiar dacă recunoaște că în unele discuții este mai precaut atunci când vorbește despre Israel sau situația din Orientul Mijlociu, Gorelik dă un exemplu concret că dorește să fie vizibil: după 7 octombrie, a decis personal să își poarte „tzitziot”-urile (ciucurii religioși purtați de bărbații evrei la colțurile unui veșmânt) „la vedere, cât se poate de vizibil. Pentru că antisemiții vor să ne preseze să ne ascundem.”
Nici cu acel „Niciodată din nou” al comemorărilor oficiale nu se împacă pe deplin. El crede că „răul era deja făcut de multă vreme”. Speră însă că vor exista mult mai multe ocazii de dialog, pentru ca oamenii care nu știu absolut nimic despre iudaism să poată întâlni evrei, să le cunoască viața de zi cu zi și grijile – „contra tuturor prejudecăților”.
Tânărul de 21 de ani menționează un aspect din cauza căruia ar putea, eventual, să părăsească Germania și să plece în Israel: „Nu din cauza antisemitismului, ci dintr-un motiv politic”, adică dacă AfD ar ajunge să dea cancelarul federal.
Felul în care oamenii gestionează ura și temerile se schimbă, iar acest lucru îi schimbă și pe ei. Această observație o împărtășește și Andrea von Treuenfeld. Jurnalista berlineză a scris o serie de cărți despre viața evreiască, printre care și volumul de interviuri „Israelieni la Berlin după 7 octombrie”.
„Șocul nu a fost uitat”
Autoarea vede mai multe etape. „Șocul din primele luni, când unele dintre locuințele lor au fost marcate cu steaua lui David și când au fost atacați în universități, când nu își spuneau adevăratul nume la Uber sau când proprietarii de restaurante israeliene au fost copleșiți cu lozinci de ură – acest șoc nu a fost uitat, dar s-a estompat”, spune von Treuenfeld pentru DW.
Acum, deși numărul agresiunilor antisemite este în continuare în creștere, autoarea vede reacțiile diferit: multe evreice și mulți evrei se simt din nou „relativ în siguranță” și se deplasează prin oraș fără teamă. Alții însă „evită, spre deosebire de perioada dinainte de 7 octombrie, în mod foarte conștient spațiul public”.