Tigrul Estului, salt către Euro!

România livrează noi surprize Europei, afişând creşterea economică de 3,8% din primul trimestru al acestui an (prin care ocupă din nou prima poziţie în topul creşterilor din UE şi îşi consolidează statutul de „tigru al Estului“), dar şi anunţând decizia fermă de a trece la euro în 2019.

După ce, în 2013, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a anunţat că „tranziţia s-a încheiat“, în 2014 a ieşit şi ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, cu anunţul „Criza s-a terminat“.

Va trebui să-i credem pe amândoi, dacă vrem să îndeplinim şi directiva anunţată de premierul Victor Ponta, de a trece la euro în 2019 (care a sunat ca un fel de „Români, vă ordon, treceţi la euro!“) chiar dacă nu suntem în totalitate pregătiţi pentru asta.

Într-adevăr, astăzi avem o economie de piaţă funcţională (tranziţia s-a încheiat), suntem în plină creştere-record (criza s-a terminat) şi chiar chinezii au remarcat că „s-a trezit tigrul Estului“.

Aşa că nu ne mai rămâne decât să ne suflecăm mânecile, să trecem la treaba aceea grea numită „convergenţă reală“, pentru ca după mai puţin de 60 de luni să ne punem straiele de sărbătoare şi să intrăm în clubul acela select numit „zona euro“.

În faţa viziunilor mari şi optimiste ale oficialilor, românul hâtru a avut dintotdeauna o vorbă: „Numai cât ce se întâmplă că viaţa oamenilor nu merge, aşa, după cum vor împăraţii“.

Dar, de data aceasta, parcă n-ar strica să ne meargă aşa încât să reuşim în 2019.

Şi ce ne lipseşte pentru a reuşi în 2019? Dincolo de criteriile tehnice – o inflaţie mică, un leu calm, fără fluctuaţii prea mari de curs valutar, o datorie mică, un deficit bugetar mic etc. – pe care deja le îndeplinim, cel mai greu de îndeplinit vor fi criteriile care descriu viaţa reală a populaţiei.

În primul rând, va trebui să scăpăm de sărăcie, să nu trecem doar de la „zero lei în buzunar“ la „zero euro în buzunar“.

Cele mai „sărace“ dintre ţările care au făcut acest pas aveau un PIB pe cap de locuitor de peste 60% din media UE; noi, care acum avem sub 50%, va trebui să ne „îmbogăţim“ accelerat ca să nu intrăm în clubul acela select cu haine ponosite.

Deocamdată, nu putem decât să constatăm că în timp ce România creşte – macroeconomic – în ritmuri care-i uluiesc pe europeni, românii – microeconomic – nu câştigă mai nimic din aceste performanţe.

Tigrul Estului se pregăteşte pentru un salt către Euro; dacă nu ne vom putea ţine după el, vom fi la fel ca acum: o ţară bogată în cifre şi săracă în realitate.

Cifrele arată că avem potenţialul necesar pentru a-i uimi în continuare pe europeni, realităţile arată că, deocamdată, riscăm să-i dezamăgim.

Va trebui să ieşim din acest cerc vicios şi creşterea economică să se distribuie şi către populaţie, altfel riscăm nu doar să-i dezamăgim pe europeni, ci chiar ca saltul „tigrului“ nostru către Euro să fie unul mortal.