Telegrame după alegeri

Decontul populismului. Nu credeam să ajung vreodată să spun că uluitorul talent de a minţi al premierului Victor Ponta poate avea şi faţetele sale oarecum luminoase.

Nici n-a apucat să se instaleze în fruntea celui de-al doilea Cabinet pe care îl conduce, de data asta ca urmare a unor alegeri câştigate în mod incontestabil, că Victor Ponta lansează primele veşti către ţară, în totală contradicţie cu sine însuşi, mai exact cu ce spunea înainte de alegeri: revoluţionarii nu primesc nici anul viitor îndemnizaţiile tăiate în 2009, angajările în instituţiile publice rămân guvernate de acelaşi algoritm, adică un angajat la şapte plecaţi, autorităţile locale primesc permisiunea să crească taxele cu până la 16 la sută, salariaţii la stat nu primesc tichete de masă, bugetul Educaţiei nu va fi nici la anul de 6 la sută din Produsul Intern Brut. Zici că e programul de guvernare al lui Emil Boc. Dar spre deosebire de predecesorul său, situaţia lui Ponta e mult mai grea. Cu aceleaşi resurse, fatalmente limitate, are de hrănit o haită mult mai mare: cea care îi asigură majoritatea.

* Monstrul din Casa Poporului. Despre precaritatea legislaţiei electorale n-ar trebui să vorbească absolut nimeni din întreaga clasă politică. Aici nu există nevinovaţi. Monstrul cu care ne-am procopsit acum în Casa Poporului, un parlament cu 588 de aleşi, este rezultatul direct, vizibil, funest şi costisitor al modului de a face politică, în general, şi de a legifera, în special. Toţi au încercat să profite de faptul că sunt la putere pentru a croi legile electorale în aşa fel încât să-i avantajeze, chit că unii au eşuat (comasarea alegerilor dorită de PDL), iar alţii au reuşit (alegerea primarilor dintr-un singur tur dorită de USL sau panarama de lege electorală, gândită pentru a ajuta PNL în 2008). Acestor oameni care nu vad mai departe de umbra lor le lipseşte acea inteligenţă administrativă de a prevedea efectele perverse ale unei legi nu în situaţii normale, ci tocmai în situaţii limită.

* Ministrul Relu. Mă intrigă nespus insistenţa cu care Crin Antonescu îl tot propune ca ministru pe Relu Fenechiu. Liberalul ieşean este trimis în judecată într-un dosar penal, pentru fapte de corupţie, iar aici Constituţia este mai mult decât limpede, la articolul 109. Dacă împotriva unul membru al Guvernului s-a început urmărirea penală, preşedintele poate dispune – dar nu este obligat - suspendarea acestuia din funcţie. Acelaşi articol continuă: “Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie”. În acest caz, după cum vedem, suspendarea este obligatorie. Ca urmare, imediat ce Relu Fenechiu ar fi numit ca ministru, ar intra automat în vigoare, prin efectul legii fundamentale, suspendarea sa din funcţie. Aşa stand lucrurile, ce tot vrea Crin Antonescu? O fi căpătat cumva dreptul de a decide peste Constituţie? Sau, ca într-un banc faimos, nu vrea decât să-l facă de ruşine pe Fenechiu?

* Ultima telegramă. Niels Schnecker de la Antena 3 a fost propus pentru şefia CFR. Revoluţia asta a bunului simţ nu începe, totuşi, cam prea abrupt?