Să nu ne îmbătăm cu vin rece

Vestea venită azi de la Bruxelles că în curând Republica Moldova va putea exporta vinuri în cantităţi nelimitate pe piaţa Uniunii Europene a stârnit un val de euforie printre moldoveni. Presa s-a grăbit să titreze că, gata, au fost scoase restricţiile la export, unii reprezentanţi ai puterii au postat statusuri victorioase pe reţelele de socializare, lumea s-a felicitat reciproc.

Din neştire sau cu bună ştiinţă, a fost diminuată importanţa unui detaliu deloc minor: deocamdată, avem doar asentimentul Comisiei Europene şi greul abia urmează - decizia trebuie să fie susţinută de Consiliul UE şi de Parlamentul European. Iar asta înseamnă 28 de state, printre care ţări cu vechi tradiţii vinicole, cărora un concurent în plus, oricât de mic, nu are cum să le provoace accese de bucurie.

Guvernanţii ne asigură însă că nu e cazul să ne facem griji. Să zicem că aşa va fi, mai ales că şi experţii independenţi afirmă acelaşi lucru. Bun. Să ne imaginăm că de mâine nicio cotă nu ne mai îngrădeşte libertatea de a exporta vinuri în Uniunea Europeană. Oare vom putea să-i râdem în nas sanitarului-şef al Rusiei Ghenadi Onişcenko şi să-i zicem că poate să ne pună câte embargouri vrea căci noi avem unde ne vinde produsele? Nu prea cred. 

Europenii ne demonstrează că sunt solidari cu noi şi ne oferă umărul de care să ne sprijinim pentru a rezista presiunilor din partea Rusiei. Gestul are mai degrabă importanţă politică, decât economică pentru Republica Moldova. Dar asta nu va face brusc, peste noapte, toate vinurile moldoveneşti competitive pe piaţa UE. Şi guvernanţii noştri asta ar trebui să le spună deschis oamenilor: dragi concetăţeni, prietenii noştri sunt gata să ne ajute, dar ei nu sunt magicieni şi nu au o baghetă fermecată pe care să ne-o împrumute pentru a transforma, cu o simplă atingere, toate podgoriile, fabricile şi beciurile noastre în modele ale industriei vitivinicole.

Este alegerea producătorului moldovean: să facă vin bun pe care să vrea să-l bea consumatorul european (obişnuit cu licori de calitate şi cu o ofertă enormă) sau să încerce să-i fraierească pe europeni cu băuturi de o calitate îndoielnică. Or, trebuie să recunoaşte că producem nu numai vinuri extraordinare, dar şi multă poşircă.

Guvernanţii fac o greşeală ce ar putea să-i coste scump la următoarele alegeri, dacă nu se întâmplă minunea şi nu scăpăm nici în 2014 de vizele Schengen. Ei alimentează nişte aşteptări exagerate legate de evoluţia relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din luna noiembrie, şi eventuala parafare a Acordului de Asociere cu UE au fost umflate până la dimensiunile unui eveniment în stare să schimbe din temelii mersul istoriei, dar şi soarta fiecărui cetăţean moldovean în parte.

Da, este un eveniment de cotitură pentru Republica Moldova, în plan politic, dacă reuşim să obţinem ceea ce ne-am propus. Doar că omul simplu trebuie să înţeleagă că nu va simţi imediat acest lucru. A doua zi după summit în Moldova nu vor apărea râuri de lapte cu maluri de pâine, moldovenii vor avea aceleaşi salarii ce nu le ajung pentru un trai decent, drumurile vor fi la fel de proaste, vor mai exista sobe cu lemne în şcoli, ţăranii vor continua să-şi facă nevoile la WC-ul din fundul grădinii...

Asta e realitatea şi oficialii trebuie să fie cinstiţi în raport cu poporul. Să-i informeze pe oameni. Să le explice că doar de noi toţi depinde dacă viaţa noastră se va schimba în bine, că nu va veni francezul, neamţul şi nici măcar fratele român să muncească în locul nostru, că integrarea europeană nu se rezumă la accesul fără vize în Europa şi că, pe lângă beneficiile pe care le oferă calitatea de asociat sau de membru al UE, există şi costuri, şi compromisuri, şi sacrificii.