Să murim liniştiţi. Se va face anchetă!

Statul român nu este altceva decât o sumă de instituţii sugrumate de incompetenţă şi de interese politice. Desigur, asta nu reprezintă vreun mare secret şi, tocmai pentru că o ştim cu toţii atât de bine, ne-am luat prostul obicei de a tolera senini această cruntă realitate.

Convinşi că totul se datorează abilităţii lor de a ne ţine în adormire, politicienii stăpânesc în linişte peste ţară, ca nişte infractori care calcă în vârful picioarelor de teamă să nu trezească poporul din somn. 

Se mai întâmplă însă şi lucruri neprevăzute, cum ar fi prăbuşirea unui avion în munţi. Lucrurile n-ar fi atât de grave dacă n-ar exista supravieţuitori. Dar ce te faci când nefericiţii se încumetă să trăiască şi se gândesc să sune după ajutor? În astfel de cazuri nu prea e bine, pentru că se face multă gălăgie şi poporul începe să se dezmeticească şi să se frece la ochi.

Evaluând rapid situaţia, politicienii ştiu că trebuie să se ascundă şi să aştepte. În timp ce aşteaptă, se roagă ca gălăgia să se potolească repede şi poporul să se culce la loc. Numai că instituţiile pe care le-au împănat cu numiri politice îşi trădează în mod lamentabil incompetenţa şi hărmălaia se amplifică.

Cetăţenii s-au trezit de-a binelea, s-au ridicat în capul oaselor, au aprins televizoarele, au constatat că incompetenţa poate ucide şi acum aşteaptă nişte explicaţii. Ei bine, dacă lucrurile ajung în acest punct, politicienii sunt nevoiţi să apeleze la o soluţie care nu le face plăcere, dar care funcţionează de fiecare dată. Îi vedem ieşind de prin cotloanele în care se băgaseră, adoptând o poziţie solemnă şi decretând de la înălţimea funcţiilor pe care le deţin: „Vom cere o anchetă!”.

În cazul avionului prăbuşit ieri în Apuseni s-au cerut deja mai multe anchete. Ministrul Stroe a cerut o anchetă, ministrul Mănescu a cerut o anchetă, premierul Ponta a cerut două anchete şi un raport. Şi gata, a trecut şi asta. Politicienii ştiu că oamenii au receptat din plin puterea mesajului pe care l-au transmis: „Uite-i, domnule, că rezolvă! Au cerut anchete!”.

Bineînţeles că în urma anchetelor nu se stabileşte nimic pentru că nici nu ar avea cum. Nişte demersuri serioase ar conduce la demascarea unui sistem creat şi întreţinut tocmai de cei care au comandat anchetele. Şi nimeni nu-şi doreşte asta. 

Însă, cel mai important este că s-a făcut linişte din nou şi politicienii îşi pot vedea mai departe de treburi. Iar dacă Dumnezeu nu va ţine cu noi şi ne va bate cu niscaiva calamităţi care ne-ar putea pune viaţa în primejdie, putem sta liniştiţi. Chiar dacă se va întâmpla să ne pierdem viaţa, în urma noastră se va comanda o anchetă.